De la jocurile foamei la jocurile adulților (note de subsol la cazul Tribuna)


… fiindcă viața este un joc pe care până la urmă îl pierdem

Copilăria reprezintă punctul de maximă maturitate a individului. Ce urmează sunt aparențe. ImageÎmi amintesc cu fiori de plăcere de jocurile adulților. Groapa cu nisip a adulților era – și mai este – ședința. Cu cât era mai plicitisitoare, cu cât șefii doreau să-i dea (și să-și dea) mai multă importanță, creștea și pofta de joc. Vă aduceți aminte de aerul malițios cu care propuneam „ca din prezidiu să facă parte…” femeia de servici, portarul sau bucătăreasa de la internat? Satisfacție absolută. Nu se opunea nimeni. Erai inatacabil, procedai politically correct (atunci se numea altfel, dar nu contează). Savuram efectele. Ședința era bagatelizată, eram răzbunați față de politruci. Bietele victime colaterale asudau emoționate în prezidiu fără să înțeleagă nimic.  Sala privea cu lumini jucăușe în ochi. Conducerea emitea vibrații negative. O altă zi banală evadată din cenușiu. Suspectez cazul Tribuna de la Cluj de un joc similar. Ce motive poate avea o comisie a unui consiliu județean (care conduce unul dintre cele mai dezvoltate județe ale țării) să-l aleagă la concursul pentru postul de redactor șef al unei reviste de cultură cu valoare de simbol pe omul cel mai nepotrivit dintre toți participanții? Evident, membrii comisiei nu au considerat revista o prioritate, atfel nu-și asumau riscul. Jocul se amplifică fiindcă cel ales nu a înțeles poanta și chiar crede că trebuie să facă ceva. Normal că tot ce atinge se transformă în dezastru. Dacă omul ar fi avut cât de cât o afinitate cu Tribuna, și-ar fi manifestat-o până la concurs. Fatalitate. Omul chiar vrea să fie șef. Zi de zi. 8 ore pe zi. E forte greu să le dai ordine unor oameni care, fiecare în felul lui, știu mai mult decât tine. Devii suspicios, chiar dacă oamenii tac. Înțelegi că te disprețuiesc și simți nevoia să te răzbuni. Îi șicanezi, le strici „jucăriile”. Au urmat protestele. Privite cu ochii orgoliosului, ele te fac erou. O revistă de cultură s-a transformat în arenă a luptei politice sau în vodevil. Daunele sunt mari. The show goes on. Până când?  Până la următoarea schimbare a puterii. Culmea. Cel schimbat va avea atunci sentimentul victimei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s