Cronica: Îmbarcarea pe Titanic


… sau de ce unii sunt atrași chiar și de navele care se scufundă?

titanicPentru că (cel puțin teoretic) pe o navă care se scufundă găsești ușor loc la clasa I. Pentru unii poate fi singura șansă de a sta într-un salon de lux, chiar dacă acesta se va scufunda peste câteva ore. Pornită pe această pantă, mintea noastră mai poate scorni și alte grozăvii: dar dacă nu se scufundă? Mai contează că întrebarea contrazice toate legile fizicii? Inevitabilul se va produce și aceeași minte va gândi că purtătorul ei este o victimă. De ce n-a făcut societatea ceva ca să-l salveze? Chiar așa, de ce nu s-a dat societatea asta peste cap să producă un miracol? Exclusă rămâne întrebarea: ce căutai pe un vas care se scufundă? Acest model de gândire infantil-perversă nu vine din neant. El este rodul anilor îndelungați de „muncă cu omul”, de „formare a omului nou”. Încercare de abordare sistemică: 1. desprinderea individului de realitate, cu rezultatul că subiecții percep realitatea ca relativă și încetează să o privească obiectiv. Explicit: individul (națiunea) bombardat ani la rândul doar cu superlative (noi eram cei mai…, societatea noastră era cea mai…, etc) suportă 2 efecte: primul, nu mai vede „jumătatea plină a păharului” ci doar o jumătate de păhar; al doilea: percepția îi spune că totuși există un păhar întreg, care este pe jumătate plin, chiar dacă ideologia nu-i îngăduie să vadă decât o jumătate de păhar mereu plină. Despărțirea sistematică a discursului de percepție (una vedem și alta spunem) are – se vede – pe termen lung consecințe serioase. Se produce alterarea logicii cauză – efect fiindcă ne-am obișnuit să nu mai știm dacă acestea sunt reale sau nu. 2. individul desprins de realitate poate fi mnaipulat mult mai ușor, fiindcă el este pregătit pentru acceptarea unor elemente de comunicare, chiar dacă acestea nu sunt logice. De la schema piramidală Caritas inițiată de Ioan Stoica și până la exotismul politic practicat la noi, logica, până și simplista logică a bunului simț, este în grea suferință. Trebuie să fii extraterestru sau alienat mintal să crezi că problemele reale ale societății sunt obiectul activității media curente. Am mari rezerve în privința răspunsului corect la întrebarea: când am fost manipulați mai aprig prin media, în 1989 sau în 2013? Opțiunea mea e 2013.  Cu alte cuvinte „formarea omului nou” nu s-a încheiat în 89, ci din 89 a început să dea roade.

Anunțuri

Un gând despre „Cronica: Îmbarcarea pe Titanic

  1. Am on feelin’ (ca on sentiment) cã ne-or duce la groapa cu între-bãrile astea, ghirlandã în juru’ grumazului cailor mascatzi, si nice o rãspuns în jeburi (capabil sã-I strice ziua lui Charon).
    Mai shtie cineva prima (si ultima) replicã din „Ashteptîndu-l pe Godot”? Ecco.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s