Redux: 5 minute până la moarte


death1Dacă mai ai 5 minute de trăit? Nu mă gândesc la condamnatul care însoțit de popă și gardian o ia spre scaunul electric. El probabil și-a gândit moartea, fiindcă a provocat-o. Nu poți face anumite lucruri fără să te aștepți la o reacție pe măsură. Mă gândesc la omul fără însușiri, personajul principal al statisticilor, adresantul comunicatelor și reclamelor. Cel căruia i se urează „La mulți ani!” la fiecare ocazie. Care nu știe când se consumă cele cinci minute până la accidentul de automobil, infarctul miocardic sau…  Dacă privești detașat, faptele apar în altă ordine. Momentul în sine e un șoc, nașterea la fel. Urmează beneficiile, sau… Despre tine se vorbește în termeni potriviți statutului tău de răposat. Adică partenerul / partenera care nu te mai suporta, constată că s-a produs o mare pierdere (în unele formulări – ireparabilă). Moartea ta e privită cu duioșie (când X a plecat pentru totdeauna). Ies la suprafață calitățile și prietenii pe care nu i-ai avut niciodată. Se pun în mișcare resurse considerabile. La noi, moartea e și o chestiune de mâncare și băutură. Întrebarea câte persoane vor fi la masă nu e de oriunde. Vestimentar, generațiile se deosebesc prin preferința pentru negru și tineretul multicolor. Pompele funebre sunt până la urmă un business care nu am auzit să fi fost afectat de criză. Biserica are și ea o problemă: monopolul asupra veșniciei. Concurența crematoriului se face simțită, chiar dacă deocamdată timid. Unii mai dăinuie prin numele împrumutat unei biblioteci, case de cultură sau arene sportive. Mai rare sunt cazurile în care te alegi cu un bust sau alt fel de monument. Americanii, pragmatici, și-au aplicat numele pe fundații și cele conexe. Nouă ne place mai mult anonimatul. M-am întrebat adesea ce pierzi când pleci din lumea aceasta? Contactul cu cei dragi – dacă l-ai avut. death2Legătura între oameni se bazează pe dragoste. Dar se pecetluiește religios, juridic sau de loc. Nu începe și nu încetează odată cu dragostea. Probbail mai pierzi unele clipe frumoase. În compensație scapi de o seamă de mizerii.  Lista e individuală, se mai modifică. Citat celebru: „Nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei”. Viața veșnică e altceva? Dacă suntem energie și ne transformăm mereu – privim mai relaxați viitorul? Întrebări. Fiecare cu răspunsurile lui. Afară e soare, cer albastru. O zi ca oricare alta, în care se poate trăi sau muri. Fiecare cu soarta lui. E doar o chestiune de timp. Evadarea e imposibilă.

Anunțuri

12 gânduri despre „Redux: 5 minute până la moarte

  1. Doamne, Zorin! Tare aş vrea să ştiu meniul tău pe o zi întreagă! Debordezi de optimism! 😆
    O fi de la mâncare?
    Teasing you! 😉
    Dacă se întâmplă să afli că mai ai cinci minute de trăit, bănuiesc că nu-i mare lucru de făcut. Deşi, am văzut de curând un film la HBO, cred că mai este şi acum, ei le tot retransmit, care se numea „În timp”, în care personajele aveau un soi de ceas verde fosforescent, tatuat pe braţ, care indica la secundă, timpul pe care-l mai aveau de trăit.
    Bogătaşii aveau milenii, pe care le ţineau ascunse în seif-uri, căci – foarte important – timpul se putea transfera de la un om la altul, sau fura, în timp ce săracii din ghetouri, trăiau de azi de mâine, la propriu, ceasurile lor indicând doar ore sau – mai rar – zile.
    Existau centre de „asistenţă socială„ unde săracii mai primeau pe de-a moca, zile sau ore pe ceasurile lor. Asta se întâmpla de destul de rar, firma luminoasă a centrului transmiţându-le celor ce aşteptau infriguraţi la o coadă nesfârşită, mesajul „Out of time„, în majoritatea timpului.
    O scena memorabilă în film, este aceea în care personajul principal, Will, care primise câteva sute de ani de la un tip care se săturase să tot trăiască, a dat fuguţa să-şi cumpere o supermaşină. A plătit pe ea 59 de ani plus taxele!
    O convorbire telefonică valora cât un minut de viaţă, iar cazarea la un hotel de lux, câteva luni.
    And so on!
    Personagiul spune la un moment dat, dupa ce observă că ceasul lui indica mai puţin de 24 de ore de trăit: Hm! Se pot face multe într-o zi!
    Filmul este interesant, iar ideea care i-a dat naştere, una originală!
    Hugs!

    Apreciază

  2. Am văzut doar trailerul, ideea filmului îmi place. Mai mult îmi place un trend apărut la nemți prin anii 90: Zeit fur Geld, adică timp pentru bani, renunți la jobul full time și te angajezi part-time, evident pe mai puțini bani, dar câștigi timp – atunci au apărut în Germania săptămâna de lucru de 4 sau chiar 3 zile – ziceau că e și o chestiune de solidaritate socială fiindcă reduce șomajul – 🙂
    Hugs

    Apreciază

    1. Într-adevăr. Germana mea a ruginit, din clasa a opta fiind nefolosită, cu foarte mici excepţii neimportante. 😳 Mulţumesc pentru corecţie. 🙂
      Ah şi, sper că ştii că a fost doar o mică glumă. 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s