Redux: de ce n-am învățat nimic din lecția comunismului?


vendetta1Cu toate că ne-a fost aplicată cu consecvență și zel, lecția comunismului nu a dat roade. Înainte de toate nu am învățat că nu se poate construi cu ură. Un vechi proverb chinez spune că dacă te duci să te răzbuni, e bine să sapi 2 morminte. Comunismul a conceptualizat ura: ură de clasă. Aceasta ar fi trebuit să funcționeze ca un carburant cu care motorul revoluției să ducă oamenirea înainte. Doar că ura față de exploatatori, alungarea și uciderea lor nu au adus prosperitate sau mulțumire muncitorilor, care s-au trezit că o duc mai prost decât o duceau pe vremea capitaliștilor, dar nu mai aveau voie să se plângă, fiindcă asta ar fi însemnat trădarea luptei de clasă. Ce a demonstrat comunismul? Că nu ar fi reușit să ajungă la putere dacă nu ar fi folosit violența și teroarea. Că democrația este o formă slabă și ineficientă de organizare socială, oamenii nu pot fi conduși decât prin dictatură. Dictatura a cultivat frica, singura metodă de convingere era constrângerea. Succesul răsunător al comunismului a înlăturat orice formă de opoziție și timp de o jumătate de secol în România a fost liniște și ordine. Totul ar fi fost desăvârșit, dacă România nu ar fi semănat tot mai mult cu un mormânt colectiv. Românii nu au considerat că modul de viață de până în 1989 merită să fie păstrat. Evenimentele din acel an au demonstrat că între elite și popor nu exista nici o legătură, că elitele ținuseră poporul captiv și au pierdut controlul. vendetta2De ce s-a întâmplat așa? Fiindcă elitele nu au ajuns la putere cu mijloace proprii, ci cu ajutor din afară, mai exact au fost impuse de ocupația sovietică. În mod curios, tot sovieticii au jucat un rol cheie și în 1989. Ce a urmat? Două decenii de speranțe care s-au năruit una după alta. Nici la ora actuală nu vrem să admitem că România nu este o fortăreață inexpugnabilă în care noi să ne hotărâm destinul. Nu avem de ales decât între două căi: ori vom continua să ignorăm ce se întâmplă în lume și vom rămâne o masă de manevră pentru planurile altora, ori vom înțelege în sfârșit că pentru a ne juca cărțile în arena internațională trebuie să fim cât de cât uniți, asta înseamnă că am avea nevoie de niște oameni la locul potrivit, oameni care să priceapă că România e mai importantă decât accesul lor la putere. Până în prezent nu am demonstrat că printre noi trăiesc astfel de oameni. În consecință ne putem aștepta la orice. Vă voi da doar un exemplu. Anul acesta România este obligată să aplice regionalizarea, pentru a corespunde standardelor UE cu privire la populația minimă – maximă a unei regiuni, comune, etc. E un obiectiv de importanță majoră care va determina modul de funcționare al societății, destinele unor localități și zone, etc. Nu vi se pare cel puțin suspectă liniștea din media cu privire la acest subiect?

Anunțuri

2 gânduri despre „Redux: de ce n-am învățat nimic din lecția comunismului?

  1. Mai intai, „comunismul” acela de de la televizor anume creat de mass media nu are nicio treaba cu comunismul din economia politica. Aceluia ar fi trebuit sa i se spuna socialism, asa cum ii spuneau ei insisi, guvernantii de atunci. Socialiamul a cazut printr-un concurs de actiuni subversive desfasurate in timp si prin infiltrarea PCR cu elemente neoloberale chiar la varf incat in ultimi ani Ceausescu era cam izolat de acestia. E vorba de acei potentati care negociau exporturile Romaniei si care negociau preturile (la dumping) astfel incat sa-si primeasca partea cuvenita pentru tradare. Acestia erau deja milionari in dolari inainte de ’89. Asa ca tabloul social e cam bine definit, ca si ce a urmat.

    Apreciază

  2. Media tace fiindcă asta trebuie să facă. E plătită să facă ce i se spune, nu ce ar fi corect. Oricum, n-ar avea importanţă. Cel mult s-ar mai cheltui nişte sume pentru restabilirea ordinii, dacă s-ar trezi cîţiva naivi (sau „activişti”) să mai iasă „în piaţă” cu cartoane scrise şi să latre ca fraierii. S-ar mai umple nişte locuri prin puşcării şi gropile comune şi cam atît. Ce s-a dat ordin să se facă, se va face, indiferent de voinţa poporului.

    Diferenţa dintre ‘atunci’ şi ‘acum’ e că atunci, dictatorul era din ţară şi în ţară; acum dictatorul e în afară, nevăzut, neştiut. Atît!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s