Politically incorrect: de ce rescriem mereu istoria?

M-au fascinat întotdeauna interpretările faptelor istorice considerate cunoscute. Exemplele sunt nenumărate. Iată –  o națiune conservatoare cum sunt englezii, brodează un roman polițist de cea mai bună factură în jurul persoanei William Shakespeare. Sau un Umberto Ecco, virtuos al tainelor medievale interpretate postmodern. Până la urmă toate se întorc la anii de școală, fără de care rescrierile nu au nici un sens. Atractivitatea lor e tocmai contrazicerea celor învățate în anii copilăriei și adolescenței, adică revelația. G.B. Shaw are o întreagă teorie „deconspiraționistă” prin care ne îndeamnă să privim cu neîncredere orice formă de îndoctrinare. Keep an open mind este un îndemn care străbate secole și culturi. Mintea deschisă, adică pregătită să accepte neprevăzutul, care nu se baricadează cu idei fixe, te plasează într-o relație îndoielnică cu autoritatea. Iată un motiv pentru care de obicei școlile nu îndeamnă la o astfel de atitudine, deoarece școlile reprezintă de obicei autoritatea. La rândul ei, autoritatea preferă obediența, competenței. Progresul s-a produs mereu în urma manifestării spiritului de aventură. Acceptat de autoritate, atunci când situația o cere, progresul de ieri devine norma de azi, adică o frână în calea continuării. Cu alte cuvinte omenirea are niște copii geniali, care fac minuni, dar și niște părinți severi, care au grijă ca ordinea să nu se dea peste cap. Mă întreb ce personaje din istorie așteaptă rescrierea? Ce ziceți de Al. I. Cuza? Am învățat că el e protagonistul unirii principatelor. Restul era neclar. Generația mea nu a priceput niciodată de ce a fost nevoie să abdice și de ce monarhia noastră a fost importată. Dacă aducerea pe tron a lui Carol I a fost soluția care a asigurat progresul, ea se va repeta oare? Via Bruxelles? Nu știu, nu am de gând să mă lansez în tot felul de ipoteze, remarc doar apetitul foarte scăzut al conaționalilor pentru subiectele europene. Ați observat marea taină în care se derulează majoritatea proiectelor din această categorie? Parcă ar fi proiecte de contrabandă și nu de integrare structurală. În fine, poate nu consult eu sursele care trebuie. Poate nu am reușit să pricep unele lucruri în profunzime. Nu e nici o nenorocire, atâta timp cât ele funcționează. Aici e dilema mea. Prea multă lume îmi spune că nu funcționează. Și atunci? Majoritatea problemelor există de când lumea, sub diferite denumiri. Eu văd că trăim un fel de remake al comunismului cu alte etichete. Nici asta nu e mare scofală. Important e să apucăm ziua de mâine, o altă iluzie.