Cronica: Prăbușirea turnului de fildeș


Turnul de fildeș a existat în mințile noastre până în ziua conectarii. Cred că e una din zilele importante din viața fiecăruia, ziua din care ești online. Realitatea virtuală (nu) poate fi ignorată, la fel ca orice realitate. Nesocotirea sistematică a realității are și un nume medical: autism. Excluderea voită a realității poate servi unor scopuri personale, dar nu va fi niciodată utilă celorlalți. Eremitul se poate descoperi pe sine, pierzând societatea. În literatură lucrurile sunt diferite. Textele transcend realitatea, așadar șansa eremitului este egală cu cea a conectaților, cele două opțiuni devin metode prin care eul ajunge la cuvânt. Cred că ar fi bine să mă opresc aici. Nu știu dacă cei care au adăugat softurilor destinațe editării de texte opțiunea distraction free writing au avut gânduri similare. Poate că individul postmodern e destinat să rămână pe veci singur în copania identității sale virtuale. Experiențe recente sau mai vechi îmi arată că oamenii nu sunt mai apropiați unul de celălalt, chiar și  când  comunică mai des. De fapt oamenii comunică destul de puțin între ei, comuncă aproape tot timpul cu telefonul sau cu calculatorul. Eu văd în aceste obiceiuri o șansă pentru literatură – oamenii care citesc mai mult decât vorbesc sunt pe jumătate câștigați. Mai rămâne de văzut ce anume citesc oamenii. Avem tipare și spărgători de tipare, avem multimedia și fatezia noastră este de fapt singura limitare a produsului. Nu mai avem în shcimb elite, sau ele nu se mai pot manifesta în sensul tradițional. Într-o lume în care oricine poate publica instant, a publica nu mai este o îndeletbicire care să aparțină unei elite. Revizuirea instrumentarului și a metodelor se impune de la sine. Nimeni nu știe unde duce această cale. Suntem (cu sau fără voia noastră) niște exploratori.

Anunțuri

Un gând despre „Cronica: Prăbușirea turnului de fildeș

  1. După cum spuneai, există spărgători de tipare. Dacă ei se află în rîndurile celor „mici”, necunoscuţi, iar elita ar avea exclusivitatea, atunci acei talentaţi ar fi fie „cumpăraţi” de elită în scopuri proprii, fie marginalizaţi pînă la distrugere în cazul refuzului. Un breakthrough de unul singur al unui asemenea personaj e, de obicei, de factură utopică.

    Aşadar, lasă aşa că-i bine: valoarea se cerne în timp, cine scrie bine va avea propriul userbase, ceilalţi se vor pierde printre firele de nisip scurgînde ale timpului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s