Cronica: Nevasta lui Adam și democrația


Nu mă mir că la noi a fost posibilă practicarea oficială a cultului perosnalității conducătorului de tip asiatic, și asta cu mult succes timp de aproape două decenii. Nu cred că o altă națiune europeană ar fi fost capabilă de atâta dedublare, de un comportament duplicitar desăvârșit, dar și de atâta ironie. Nu cred că alții ar fi fost în stare de așa ceva, fiindcă alții nu au un Marin Preda care să-l fi descoperit pe un Ilie Moromete al lor. Doar profunzimea unui astfel de personaj poate explica drama românilor din a doua jumătate a secolului 20. Noi am învățat, din tată în fiu, până n-a mai fost cazul să învățăm fiindcă aceste date ni s-au înscris în codul genetic. Am învățat că nu are rost să opunem rezistență. Cu cine era să ne luptăm? Cu imperiul țarist? Cu cel habsburgic? Cu urmașii acestor imperii? Poate că nu ne-a fost la fel de greu doar cu turcii, care se mulțumeau cu haraciul și celălalte dări pentru sultan și pașale, dar care nu au vrut niciodată să ne turcească sau să ne convertească la credința lor. Pentru ei eram niște ghiauri și asta am rămas. Celălalte imperii nu se mulțumeau doar cu biruri. Trebuia să le învățăm limba, să le adoptăm credința, să devenim de-ai lor, dar de categoria a doua. Noi am priceput ce ne așteaptă, așa că ne-am conformat, dar niciodată nu am dat două parale pe conformismul nostru. Eram oricând gata să ne lepădăm de ce nu era al nostru. Eram cooperanți, așa cum sunt doar ostatecii postmoderni din filmele de la Hollywood, le ofeream portmoneul, eram politicoși, eram gata să admitem orice, dar vă rog, nu ne faceți nici un rău, please don’t hurt us! Cei care ne-au luat captivi au fost destul de naivi (sau de proști) să ne creadă. Au fost surpinși de fiecare dată când le-am întors spatele cu prima ocazie. În al doilea Război Mondial, Germania ne-a propus o alianță în termenii: semnați pactul sau vă ocupăm? Probbail operațiunea militară de ocupare a României ar fi durat 6 ore, la fel cum s-ar fi întâmplat în 89, dacă armata a 14-a din Transnistria ar fi primit un ordin în acest sens. Aveam de ales? Da, ne-am ales, ca Adam, o nevastă. Culmea ar fi fost să-i rămânem credincioși.

Anunțuri

3 gânduri despre „Cronica: Nevasta lui Adam și democrația

  1. Ba mie mi se pare că ne-am ales de „nevastă” pe unul dintre Adamii disponibili, care ne-o trage la fel de vîrtos precum ar fi făcut-o oricare dintre ei, oricum. De-a lungul vremilor, România a fost întotdeauna Eva, de fapt, luată-n […] de unu’ şi altu’, care mai de care mai nesătul.

    Ai uitat să spui de trupele maghiare, pregătite să reclame teritoriul Transilvaniei, atunci în ’89, după cum spune Cristian Troncotă în Războiul secret împotriva României.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s