Codul secret: Sfârșitul (previzibil) al internetului liber


Mă întreb cât timp vom mai fi lăsați să pălăvrăgim liberi pe rețelele de socializare? Nu mă întreb doar eu. Răspunsul le-a stat deja în gât câtorva parlamentari dornici să-și aducă contribuția prin reglementări. Chiar dacă ideile de până acum au fost doar tâmpite, chestuinea se va îndigui într-un fel sau altul. Dacă nu legislativ, atunci economic. E de neconceput pentru minunata noastră societate că oamenii să scrie nestingheriți ce cred despre unul și altul, fără să existe o metodă verificată de a-i băga în sperieți, de a le trimite pe cap procuratura, poliția, mascații și încă câteva persoane în civil, de a-i târâ prin birouri fără aer condiționat vara și fără încălzire iarna, pentru a da lungi declarații care tratează aspecte din ce în ce mai încâlcite, pentru a răspunde la niște reclamații despre care tu, reclamatul, evident că nu ai voie să știi nimic, să te usture și la buzunar, ca să-ți treacă cheful să mai scrii vrute și nevrute în loc să te referi la distinșii reclamanți în termenii cei mai respectuoși? Dar cine suntem noi și unde va ajunge omenirea dacă niște… așa ca noi se vor încumeta să trateze vorbele doamnei sau domnului … (funcție publică)… altfel decât ca pe un oracol, altfel decât sfânta scriptură. Cum adică să constatăm noi, (cu ce drept?) că ditamai funcția publică produce niște platitudini, bate câmpii sau minte cu nerușinare? Astfel de atitudini trebuie stârpite de la rădăcină și slavă domnului, avem și instituții și oameni care se pricep la stârpit, trebuie doar să le dea cineva de lucru. Iar noi vom ajunge în sfârșit la lumină, nu vom mai fi poluați moral și spiritual de mizeria de presă de acum, vom avea o presă adevărată, așa cum am mai avut odată, la care era mai mare dragul să privești fiindcă fiecare zi era o sărbătoare de ode și osanale, toți oamenii erau minunați și viața noastră se desfășura între victoriile de dimineață și cele de seară, nu era zi fără realizări mărețe și evident că toate se încheiau cu mulțumiri, nu orice fel de mulțumiri, mulțumiri fierbinți și încă vreo 3 adjective, adresate celui care… Și odată ajunși în acel punct măreț al superlativelor generalizate, de unde nu se mai poate plusa, vom strica iarăși șandramaua de care ne-am plictisit și pe care oricum nu o mai bagă nimeni în seamă (culmea ar fi fost să ai un CNA și pe vremea lui Ceașcă, chiar dacă nu se uita nimeni la televizor) – și atunci vom muri frumos pe baricade, vom cânta cât de mult am suferit și vom iubi nespus libertatea. Game over. Doriți să începeți un nou joc?

Anunțuri

2 gânduri despre „Codul secret: Sfârșitul (previzibil) al internetului liber

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s