Cronica: Un „tunrător” se autodenunță

Explicație: „tunrătorul” e un fel de turnător care se toarnă singur.

De ce încredințez atâtea cuvinte unui ecran iluminat? Presupunere le-ndemână: vreau să fiu compătimit. Nu există om, oricât de puternic i-ar fi caracterul, care să fie insensibil la laude sau compătimire. Nu fac excepție, cred că mă înscriu la media statistică, cunoscută îndeobște drept mediocritate. Mediocritatea nu-mi asigură nici laude, nici compătimire, dar pot aspira la ele, la fel ca oricare alt plătitor de taxe și impozite. Cum sunt la zi și cu plata abonamentului la internet, nu văd de ce nu l-aș folosi și în acest sens. Cam atât cu explicațiile.

Restul e turnătorie.

Ca orice român, am ceva stofă de turnător, n-am pe cine să torn, duc o viață destul de izolată, n-am nici la cine să torn, că nu fac parte, din… și din…, așa că nu-mi rămâne decât să mă torn pe mine și pe internet. Cred că în urma strădaniei mele, organele abilitate (ce frumos sună, „abilitat”?) vor trece la treabă fără să mai scormonească prin gunoaie pentru a găsi caiete evchi, rupte în fâșii înguste, nu vor mai fi nevoiți să-mi pună vecinii și puținele persoane din anturaj sub presiune, să-și amintească, să declare… – nimic din toate acestea nu va fi necesar, au aici, pe blog, destul material, își vor bea liniștiți cafeaua de dimineață (dacă atunci va mai fi cafea sau vor bea din nou „nechezol” cum au mai băut odată) – și între timp vor întocmi acele procese verbale care se termină cu declar, susțin și semnez… și care vor începe invariabil: în data de… numitul… a stocat un material (text) pe internet în care susține că… aducând grave prejudicii… contravenind legii… cu completările ulterioare. Momentul ar putea deveni unul festiv, fiindcă după ani de trudă voi avea în cele din urmă o întâlnire cu publicul meu, puțin la număr, dar de calitate, oameni în uniforme, cu grade și funcții importante, oameni animați de un patriotism profund, fiindcă spre deosebire de mine și de alți neisprăviți ei au știut întotdeauna mai bine cine e patria. Întâlnirile noastre ar putea avea un aer solemn și cine știe, poate cu timpul ne-am împrieteni și am ieși în zilele de sărbătoare la o bere să mai uităm de necazuri. Și poate, tot cu timpul, și ei și-ar da seama că nici eu nu sunt un băiat chiar atât de rău, că am unele probleme cu adaptarea, cu înțelegerea, dar în fond sunt recuperabil, numai bun pentru unul din programele acelea cu denumiri poetice sub însemnele europene. Keep going, there is a future in it!