Cronica: Stația formelor fără fond. Coboară cineva?


Actualitatea românească este un puzzle. Foarte interesant. Dacă ar fi să-mi aleg lecturi din istorie, aș alege românii, fiindcă istoria noastră e mult mai complexă, plină de contradicții și mistere. Suntem singura națiune de sorginte latină (să mă ierte daco-tracologii și sfinții brânză, barză, viezure & fagure) – dar suntem majoritar ortodocși. Interesant, nu? Am trăit la intersecția a 3 imperii cărora le-am supraviețuit, e o performanță, nu? Toate acestea au un preț. Ne prindem adesea în propriile capcane, fiindcă am întins prea multe și uneori uităm unde le-am așezat, sau nu mai avem cum să le evităm. Nu părem dispuși la sacrificii și totuși sacrificăm adesea nespus de mult, nepermis de mult și fără regrete, de parcă am dori cu orice preț să ne autodisturgem. Pentru simplificare am îmbrățișat, ca națiune și cu mult entuziasm, virtualul. Așa ne-am ales și cu rețelele de socializare și cu multimedia, mai ales că românul poate că nu are job sau locuință, dar telefon mobil și cont pe net precis are. Cu unele excepții. Oamenii care s-au branduit cu „noi nu”. E amuzant cum acest „noi nu” amestecă generalul cu particularul. E desigur dreptul meu să nu am telefon mobil și să nu doresc să fiu „sunat” la toaletă, sub duș, când dorm sau când mă plimb cu câinele prin pădure. E dreptul meu sacru să ignor netul și computerul, să cred doar în foaia de hârtie și în ce am scris eu, propria manu, cu pixul. Dreptul meu e una, îndeplinirea unei funcții publice, altceva. La noi se confundă funcția cu persoana. Deci Ceaușescu nu a murit de tot, mai supraviețuiește câte puțin prin șefii mai mici sau mai mari care conideră că „funcția sunt eu”. Dacă șeful nu știe să folosească un mail, (sau nu vrea, e totuna), întreaga instituție va funcționa cu poșta, va aștepta poștașul să vină cu plicurile sau nu va funcționa de loc. Democrația ne va împiedica elegant să constatăm că șeful acela e doar prost și atât, deci trebuie trimis undeva, la nivelul priceperii sale. Nu se poate. Nu funcționează. Oricât ar fi de prost, oricât ar fi de tembel, odată atacat, taberele politice își fac jocul, adică dacă unii îl atacă, ceilalți îl vor apăra, și dintr-o dată nu mai e vorbă de prostia unui singur individ ci de meciul tradițional Steaua – Dinamo care nu se termină nicodată. Iar dacă vrei să rătăcești o chestiune, o bagi în comisia parlamentară sau în talkshow, din ambele precis că nu mai iese nimic, comisiile parlamentare sunt specialiste în deschis paranteze care nu se mai închid niciodată în timp ce orice talkshow își abandonează tema după 5 minute iar după un sfert de oră oricum nimeni nu mai știe despre ce era vorba. Totul va fi oglindit în presă, care presă nu înțelege nimic și nu lămurește nimic, dar altfel e foarte vocală, incisivă, agresivă și mai ales de prisos. E trist când un fost ziarist (oricât ar fi fost el de mediocru, de neisprăvit) scrie despre presă că nu mai are nici un rost. Din păcate am primit noi, ziariștii, o jucărie în 89, o jucărie pentru care nu am fost nevoiți să murim sau să mergem la pușcărie, ca alții, o jucărie care ne-a căzut în poală și pe care noi am stricat-o. Așa cum am stricat multe altele, într-o dialectică riscantă, fiindcă înlocuind mereu formele și neglijând sistematic fondul am trecut de stația formelor fără fond într-o zonă în care nu mai există nici formă, nici fond, există doar mișcare, agitație fără rost, aducătoare de neajunsuri și nemulțumiri și toată lumea se întrebă: de ce? Bună întrebare. Dorește să răspundă cineva?

Anunțuri

3 gânduri despre „Cronica: Stația formelor fără fond. Coboară cineva?

  1. Există ordine şi în haos. Iar haosul există tocmai pentru a-şi ascunde ordinea, căci nu oricui îi e dat s-o priceapă. Cînd haosul se va risipi, noua ordine va fi fost deja instaurată şi activată.

    „Noutăţi inter-galactice:
    La sfîrşitul secolului 20 – după timpul Terrei – populaţia acesteia a fost răpită din propria locuinţă. După cîteva zeci de ani de căutări, aceasta a fost găsită într-un crater pe Lună, într-o stare deplorabilă. În urma cercetărilor, s-a stabilit că fusese îmbătată cu apă rece, drogată cu promisiuni deşarte şi în acea stare de ameţeală a fost violată de un grup de motociclişti stelari, care au dispărut la scurt timp după aceea. Se fac în continuare cercetări pentru prinderea făptaşilor orbi şi pedepsirea lor exemplară prin scoaterea ochilor”.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am cumparat numarul care marcheaza centenarul revistei „Science et vie” de la Strasbourg si l-am citit partial, in avion, la intoarcerea spre Bucuresti. Cand am ajuns la Otopeni, am avut strania senzatie ca nu mai merita sa cobor pe pamant…previziunile pentru anul 2100 sunt atat de sumbre, incat ma bucur ca nu am cum sa apuc anul acela, desi Politia Romana considera durata de viata a romanilor de 120 ani, altfel de ce mi-ar fi dat buletinul valabil pana in 2073 ?…
    Oare cum va arata Romania in 2100? Imi doresc sa existe inca, sa se mai stie de varza, viezure…, de Maria Tanase si de Luchian, poate si de Sadoveanu, macar de Creanga de Aur…Poate vor creste si la noi fructe exotice…trist este ca in revista cu pricina, se arata pe harta ca cele mai neprielnice zone pentru trait vor deveni cele din jurul Mediteranei…Daca ne gandim, au mai fost, cel putin o data, devastate de vreme si vremuri, pe vremea Eladei antice, a Egiptului, a Cartaginei…mare pacat, nu ?
    M-a intristat tare revista de 100 de ani a celebrei publicatii frantuzesti, desi este o incantare sa o parcurgi si sa vezi ce destepti ne-am facut noi, oamenii, de la un numar la altul , din 1913 pana in 2013…Oare ce presa se va mai face in 2100? Inclin sa cred ca va rezista publicitatea, tabloidul, cuvintele incrucisate, moda, si prezentarea de noi gageturi. Cat despre tristete, despre iubire, nu cred ca se va mai scrie. Am observat ca aproape la fiecare inceput de secol oamenii uita cate ceva din secolul trecut si se reped sa inventeze altceva…

    Apreciază

    1. 2100? Eu mă bucur să supraviețuim până în 2020. Am înțeles că unele valori trebuie distruse pentru ca omenirea să-și dea seama ce a pierdut și apoi să le reinventeze. Așa se scrie istoria, în cercuri.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s