Cronica: Lungimea de undă a lui Orwell


Un post de radio poate fi recepționat pe lungimea sa de undă, la fel unul de televiziune, dar și conținutul unui program, a unui poem, roman sau film. Pentru a comunica, oamenii trebuie să se întâlnească pe aceeași lungime de undă.

Mă întreb ce înseamnă lungimea de undă pentru cei care reproduc, care te întreabă cu cuvintele pe care le-au auzit de la alții și care încearcă să apere niște idei care nu sunt ale lor?

Racolare?

Îndoctrinare?

Și eu care speram că limbajul papagalicesc de la fostele ședințe de învățământ politic a murit pentru totdeauna?

Înseamnă că nu Ceaușescu [cu stafful, cepexul sau cum i-o fi zis] a făcut ce a făcut, ci acele energii generatoare de atitudini greu de definit zăceau în noi și au fost scoase la suprafață? sunt scoase din nou la suprafață la cei cu multmai tineri, atât de tineri încât nici nu au apucat vremurile acelea?

Cred că sunt pe cale să dezvolt o obsesie.

Anunțuri

3 gânduri despre „Cronica: Lungimea de undă a lui Orwell

  1. Nu ai nici o obsesie. Problema e cu ceilalti, care reproduc si isi insusesc ideile de-a gata ale unora. Se spune ca imitatia e primul pas spre educatie. Eu ma intreb si nu am inca notiunea exacta, a cat de jos, pe scara culturii si a educatiei personale, am putut cobori noi. Mie imi este evident ca, acolo unde e un loc gol, prind radacini ideile altora iar cei care nu au un limbaj propriu, imprumuta, indiferent daca li se potriveste ori nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s