Espereu: Surpriza din dulap


Dulapurile sunt făcute să stea cu ușile închise. Uneori rămân așa luni de zile, până când, din cine știe ce motiv, deschidem într=o bună zi ușa aceea pe care ne-am obișnuit să o vedem închisă. Adesea ne așteaptă o supriză, deoarece lucrurile din dulap nu mai sunt acelea pe care le țineam minte. De fapt nu s-a întâmplat nimic deosebit. Între timp, altcineva a umblat la dulap fără ca noi să știm acets lucru, sau, poate, nu a umblat nimeni, lucrurile din dulap sunt aceleași însă noi ne-am schimbat între timp și le vedem altfel.

M-am obișnuit să caut din când în când în mintea mea, oameni, întâmplări, imagini. Uneori sunt limpezi, alteori voalate. Privirea, gândurile noastre sunt complicate, mult mai complicate decât cel mai sofisticat soft care rulează pe cine știe ce supercomputer despre care bănuim că există, cu toate că nu vom ști niciodată. Totuși, când e vorba de calculatoare, oamenii spun cu mare ușurință: nu știu, în schimb când e vorba de oameni, toată lumea se pricepe, încă nu am auzit pe nimeni să spună; pe mine această chestiune mă depășește.

Am așadar o certitudine: nimic nu e sigur.

Anunțuri

2 gânduri despre „Espereu: Surpriza din dulap

  1. E frumoasa metafora ta.
    In dulapul meu, nu-mi place sa umble nimeni. E ca si cum, mi-ar rascoli cineva, viata personala si ar vrea sa indrepte, ori sa caute lucruri, ce pentru mine, au un sens deja, demult stiut si stabilit. E o invazie a spatiului intim, un abuz. Oamenii seamana cu dulapurile. Aparent, din exterior, ele sunt corpuri de mobiler, banale. Inauntru insa, sunt multe piese vestimentare, care contin, tot atat din emotiile posesorului. Fiecare bluza ori haina, fiecare camasa a fost cumparata sub impulsul unei emotii, o nunta, intalnirea cu o femeie, dorinta de avea ceva ce e la moda, o culoare indragita. Nu sunt niciodata doua dulapuri, cu interioare la fel. Si parfumul lor difera. Un parfum de ambra, unul de flori, altul sec, altul cu usor iz de tigara.
    la oameni e greu sa te pricepi. Si e imposibil sa ii anticipezi. Poti cel mult, sa le simti emotiile si sa te doara durerea lor tacuta sfasietoare ori sa radiezi pentru bucuria lor de o clipa. Oamenii sunt ca si dulapurile. Aparent identice, in esenta, niciodata doua la fel.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s