Cronica: De la țigări confiscate la revoluții confiscate; cine are și cine n-are voie să deschidă gura


… sau eșecul democrației activiste.

Eu nu cred în activism, nu cred în nașterile spontane de idei geniale și mai ales: nu cred în întâmplare. Nu sunt la fel de deștept ca Nikola Tesla să înțeleg până la capăt efectul fluturelui, dar nu pot accepta ochelarii de cal.

Dacă citești toată părerologia politică de pe net, sau ai răbdare să stai cu  ochii la televizor, îți dai seama că se repetă la nesfârșit experimentul lui Pavlov. Din perspectiva câinelui, Pavlov e dresat, fiindcă îi aduce de mâncare de fiecare dată când sună clopoțelul.

Agitația e destul de mare, semn că sub aparenta blazare fierbe ceva, ceva care ar putea da în foc în zilele, săptămânile sau lunile următoare. Înainte de a sări să oprim aragazul, e bine să ne întrebăm dacă cea care fierbe e oala noastră? În fond, fiecare are dreptul să-și vadă de oala lui.

Anunțuri

3 gânduri despre „Cronica: De la țigări confiscate la revoluții confiscate; cine are și cine n-are voie să deschidă gura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s