Întrebări fără răspunsuri


Am încheiat o vacanță pe care am așteptat-o de mult și care a fost deturnată de fragilitatea organismului meu ieșit de mult din perioada de garanție. Planurile mele au eșuat (lamentabil), în schimb am avut timp pentru reflecții. Mărturisesc aici că am descoperit pericolele contemporane ale reflexivității. Semenilor nu le face nici o plăcere să la acorzi atenție, să le analizezi faptele și vorbele. Mediile sociale și toată tehnologia din ce în ce mai mobilă, așadar ubicuă, ne face să publicăm mult, dar să comunicăm puțin. Comunitatea virtuală a devenit foarte repede previzibilă, monotonă și uneori obositoare. A reușit să producă un nou tip de dependență și cam atât. Am început să-i privesc cu oarecare simpatie pe trăitorii care n-au habar de acest trend. Oameni, e drept, majoritatea sunt din generația mea, care în cel mai fericit caz știu să deschidă un mail și să răspundă la el. Pentru ei, a citi înseamnă să ai o carte în mână, a scrie, să apeși cu pixul pe coala de hârtie (cei mai rafinați mai dețin stilouri pe care le încarcă ritualic cu cerneală). Nu mai am cum să mă întorc în lumea lor, iar în prezent mă simt ca un dinozaur, ca un exemplar rătăcit al unei specii dispărute. Mă găndesc tot mai serios să mă dedic sihăstriei virtuale.

Anunțuri

2 gânduri despre „Întrebări fără răspunsuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s