The VM file


S-a numit Vicor Moldovan. Victor Moldovan – deputat de Bistrița, secretarul general al PNȚ. 

Pe pagina vizitată încă nu apare o biografie a politicianului, însă am avut privilegiul să primesc volumul anunțat de mai multă vreme în Adevărul . 

Din păcate volumul încă nu figurează pe http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/

Memoriile, pe care am început să le citesc, mi se par importante pentru înțelegerea prezentului, complexe ca tematică și exemplare ca destin.

Victor Moldovan a început ca naționalist ardelean, unul din miile de români transilvăneni pentru care Unirea de la 1918 a fost un act esențial. Ajuns în parlamentul de la București pe această filieră, de susținător entuziast al noii administrații românești din Ardeal, va cunoaște în timp complexitatea vieții de partid, a luptelor dintre fracțiuni cu orientări și interese diferite și va deveni ceea ce astăzi se numește „traseist” în politică, adică va părăsi PNȚ pentru Partidul Poporului, va reveni în PNȚ și în cele din urmă va ajunge în Frontul Renașterii Naționale. Oficial, cariera lui politică ia sfîrșit în 1940, odată cu ajungerea la putere a Mareșalului Antonescu. Practic, a continuat, în altă formă și după eliberarea din închisoarea de la Sighet, cînd a încercat să colaboreze cu puterea de atunci, inclusiv să se înscrie în PMR. Nu a fost primit în partid și nu i s-au publicat lucrările, chiar dacă s-a străduit să dea evenimentelor la care a fost martor o interpretare acceptabilă prin prisma ideologiei oficiale , a „democrației populare”. În cele din urmă obține o viză turistică în Germania Federală unde cere azil, dar nu-și mai revede memoriile în libertate, probabil datorită vîrstei înaintate.

Mi se pare fascinant destinul acestui om născut într-o provincie a unui imperiu care nu recunoștea națiunii sale dreptul la întemeierea propriului stat. Bănuiesc că dacă am ști mai multe despre românii transilvăneni înainte de 1918, am înțelege altfel și „problema maghiară” din prezent. Ajuns la București, în parlamentul națiunii sale, Victor Moldovan va constata că și conaționalii pot fi niște adversari redutabili, că luptele fratricide nu sunt cu nimic mai prejos decît conflictele interetnice. Regatul României, chiar daca oficial era stat suveran, nu a avut resursele să impună propria sa politică externă, ci a fost nevoit să se supună puternicilor zilei pe care nu i-a pus la respect nici în exterior, nici în interior. Ca atîți alți politicieni din perioada interbelică, Victor Moldovan devine victima colaterală a „întoarcerii armelor”. Nu are flerul să părăsească țara și devine unul din miile de „obiective” ale prigoanei, instrumentată tot de conaționalii săi, aflați de data aceasta în slujba ocupantului sovietic și care – ce ironie a destinului – consideră această slujbă o îndatorire patriotică.

În rezumat, Victor Moldovan este un naționalist ardelean care își încheie viața în exil unde a ajuns nu din cauza habsburgilor sau a ungurilor, ci din cauza românilor.

Văd în acest destin nu doar o tragedie individuală ci tragedia unei națiuni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s