Diaconescu și virusul


Dacă veți păți ca mine, vă sfătuiesc să nu va enervați să nu vă agitati, să luati lucrurile așa cum sunt.

Povestea pe scurt. Am vrut să-mi deschid mailul, acesta mi-a respins parolă, anunțîndu-mă ca ea a fost schimbata cu 8 ore în urma. Ok. Treci Diaconescule la recuperare. Alte mailuri, alte parole, introdu… in fine, nu va scriu aici ce mi-aș fi introdus eu și unde, dar cine își pierde răbdarea pierde si ținta (manualul lunetistului).

Virusul de la care a pornit toata povestea a trimis conștiincios mailuri la toate adresele din căsuța mea, inclusiv la cea pe care o creasem pe wordpress ca să postez direct prin mail fiindca era mai ușor de pe telefonul mobil. Rezultatul s-a văzut ieri (postarea anterioară).

Am primit sfaturi și avertismente pentru care multumesc.

Printre altele, unul dintre prieteni face referire la furtul de identitate. Cîte astfel de păcate avem în societatea noastra chinuită? Nu ma refer la furtul de identitae propriu zis, care cere o anumită experiză, ci la o variantă mai accesibilă (să-i zic populară?) – impostura.

Mă uit (cînd mă mai uit) la tv si văd oameni care seara de seara stau acolo, pe scaun și bat cîmpii. Ei se pricep la toate, au opinii despre orice. Sute de mii de oameni se uita la porcariile acelea. Mai grav – te trezești că vin la tine și-ți repetă frazele acelor demagogi pe care le apără cu îndîrjire de parcă ar fi ideile lor proprii. Asta deja ține de cabinetul psihiatrului, dar de unde atîția psihiatrii?

Cum a fost posibil sa prindă părerologia la noi? Eu cred că începe de la școală. Mai știti vreo țară în care examenul de bacalaurea se ține cu mobilizare militară? Mai știți vreo țară în care cu toate că au fost mobilizați polițaii, jandarmii, mascații, parsutiștii – numai fregata Regele Ferdinand n-a fost mobilizată – și totuși se copiază pe rupte, înccît vinovații trebuie duși la secție cu autocarul, că dubele rămîn neîncăpatoare?

Așa învață românul să copieze de mic și nu e de mirare că odată învățat, vrea să copieze toata viața: idei, opinii, orice.

La această tema ar trebui să se gîndească fiecare și să vină cu răspunsul lui, cel adevărat.

Anunțuri

16 gânduri despre „Diaconescu și virusul

    1. E o problemă complexă. Am avut multe dispute pe această temă cînd lucram în învățămînt, care se bazează pe reproducerea de către elev a spuselor profesorului. Asta însemnă că exersăm memoria elevilor, nu le dezvoltăm gîndirea. De aici decurge un lanț întreg de consecințe

      Apreciază

      1. De acord. Totul incepe din gradinita, cad copilul trebuie sa stie poezii multe si lungi pentru a dovedi parintilor si cunoscutilor ca e inteligent. Daca studiezi in ansamblu societatea romaneasca observi usor ca ea, in majoritatea ei, traieste gandind in clisee, isi alege modele de viata, de cele mai multe ori nepotrivite, se aliniaza unei tendinte generale pentru a fi „in rand cu lumea”. De aceea oamenii vor „sa para” nu sa fie. Daca nu faci la fel cu ceilalti esti inadaptat, ciudat, nedemn de incredere si de respectul celor din jur.

        Apreciază

  1. Şi totuşi nu putem avea şapte miliarde de păreri diferite. Logic şi de bun-simţ ar fi să existe cîţiva oameni inteligenţi, culţi şi bine intenţionaţi care să fie exemple de urmat pentru ceilalţi – aşa-zişii role models. Desigur, nu trebuie copiaţi 100% în absolut tot ceea ce spun, ceea ce fac, în aspect, etc însă esenţa comportamentului acestor modele e necesar să se regăsească în restul oamenilor pentru a putea avea o societate sănătoasă.

    Din păcate, avem prea puţine asemenea modele şi nu sînt promovate fiindcă nu cadrează cu tipul de societate şi sistem politico-economic ce este impus pe plan mondial. În locul lor sînt promovaţi alţii, pe baza unor (non)valori actuale şi mai ales se pune accent pe exterior, nu pe interior, pe moral.

    Apreciază

      1. Poate ar trebui să renunţăm complet la învăţămînt? Ar fi cea mai rapidă şi eficientă metodă de selecţie naturală. Oricum nu putem fi sau deveni o naţie de titraţi fiecare cu cel puţin o facultate la activ. Ar fi cazul să înceapă aranjarea corectă a pieselor de puzzle:
        omul potrivit la locul potrivit.

        Fără hîrtii care să ateste cît de potent financiar/politic este tatăl sau cît de „darnică” este mama şi nu cît de capabil este individul în domeniul respectiv.

        Apreciază

      2. @Drugwash
        Tu ai renunța la învățămînt? Și dacă spui că renunțarea la învățământ este cea mai rapidă selecție naturală, de care parte a filtrului ți-ar place să te afli?

        Apreciază

      3. Nu mai contează ce ai vrea, ce ţi-ar plăcea, ce i-ar plăcea lui „mami şi tati” ci strict ceea ce eşti capabil să faci cu talentul care ţi-a fost (sau nu) dat de către natură.

        Sînt mult prea sătul de imbecili care au ajuns în funcţii importante nu prin propriile puteri şi cunoştinţe ci prin intervenţii sau pur şi simplu pe linie genealogică. Într-o societate sănătoasă moral, aşa ceva e de neacceptat.

        În momentul în care viitorul tău, al familiei şi poate chiar viaţa îţi sînt puse sub semnul întrebării atunci cînd ai de ales între a executa un ordin cretin emis de un superior cretin şi a-i arunca în faţă demisia (sau a-i rupe instantaneu gîtul ca la găină), atunci e clar că societatea e bolnavă rău. Iar dacă te uiţi în jur, nu poţi să nu-mi dai dreptate.

        Apreciază

      4. Păi asta înseamnă că, tocmai, ar trebui militat puternic pentru învățătură. Și educație concomitent. Plus că talentul, fără instruire, nu are prea multă valoare.

        Apreciază

  2. Cred că impostura la care faci referire este una din consecințele negative ce rezultă în urma apariției comunicării. Probabil că, odată cu apariția comunicării prin mijloace cât mai rapide(media, internet etc) și ideile sau părerile elaborate de alții în cantități excesive să nu mai poată fi trecute prin filtrul propriu și toate aceste păreri emise de alții să fie astfel asumate fără nici un fel de control.
    Cunoaștem mai multe decât în secolele trecute când comunicarea era ca și inexistentă, deci automat asimilăm și multe prostii. Despre care, apoi, ne dăm doct cu părerea. A noastră sau a altora.

    Apreciază

    1. E mai mult decît comunicare. Odată cu ea s-a născut PR-ul. PR-ul se supune unui singur principiu: eficiența, care convinge clientul să plătească onorariul. Scara de valori e una strict bănească, nimeni nu-și bate capul dacă intențiile clientului plătitor sunt onorabile sau dimpotrivă.

      Apreciază

      1. Mmm..bine.
        Dar excesul de informație(sau produse), în timp, nu va duce și la selecție?
        Căci fără să vreau îmi pun și o astfel de întrebare.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s