cît de pregătit ești pentru ziua de mîine?


Singurul răspuns clar și scurt – nu nepărat și exhaustiv – l-am primit citind un manual al marinei americane: pregătește-te pentru ce-i mai rău. Problema mea e că noi, chiar dacă suntem dispuși la un asemenea comportament spartan ne imaginăm „ce poate fi mai rău” în funcție de experiența noastră trecută. Asta însemnă că ziua de mîine ne va găsi total nepregatiți într-o situație care nu se repetă, ci care se produce pentru prima oară. Nu mă gîndesc numaidecît la fanteziile sf din filme și romane. Mă gîndesc la evenimentele trăite de mine în 89, cînd subit nu a mai funcționat nicio instituție a statului. Este o diferență uriașă între antipatia cvasi generală de care se „bucurau” instituțiile României Socialiste printre locuitorii „fericiți” și o vulnerabilitate totală a unui stat care pe lîngă oprimare în numele unei ideologii mai trebuia să asigure și parametrii de viață socială fără de care orice societate cade în barbarie. Norocul nostru a fost atunci că regizorul (sau regizorii) evenimentelor au avut grijă, din umbră, ca lucrurile să „degenereze” exact în direcția dorita de ei. Acest „noroc” s-a produs fiindcă evenimentele din 89 nu au fost spontane, ci provocate. Ele mai demonstrează, pe lîngă extraordinara fragilitate a structurilor noastre sociale, că astfel de evenimente, în cazul în care se produc spontan, duc la pierderea totală a controlului, iar o societate scăpată de sub control se duce la vale mai ceva ca un autocar scăpat de sub control, vezi exemplul Ruandei. Presimt că-mi veți atrage atenția zîmbind că „România nu e Ruanda”. Așa e. Acum, în România e mai bine. Dar mîine? Sunt un cititor asiduu al paginilor „conspiraționiștilor” așa cum citesc thrillere sau romane polițiste. Trebuie să recunoaștem că tot ce și-au imaginat autorii de gen s-a întîmplat la un moment dat, fiindcă tot ce și-au imaginat acești autori era posibil. Nu scriu aceste rînduri cu gîndul la autoritățile noastre, care nu au niciodată nici un fel de griji, pentru ca apoi să fie luate, de fiecare dată, prin surprindere. Celor care ne cheltuie cu atîta grație banii din taxe și impozite, declarînd senini că pentru ei și iarna în România constituie o surpriză, n-are rost să mă obosesc să le explic ceva ce nu-i interesează. Nu poți pleca la plimbare cu un cal mort. Mă gîndesc în schimb la societatea civilă, din păcate de abia pe cale să se nască la noi. Totuși, dacă ungurii au o gardă civică sau natională sau cum îi zice, pe care noi o condamnăm fiindcă ne gîndim că s-a născut ca să ne deie nouă în cap, (ceea ce poate fi adevărat sau nu) – noi de ce nu ne-am face o gardă a noastră, nu pentru a porni la război cu cineva, ci pentru a ne apăra ce este al nostru?

Anunțuri

7 gânduri despre „cît de pregătit ești pentru ziua de mîine?

  1. pt ca noi romanii nu avem mandrie personala. Mandria shi darzenia ne-au fost adormite. Insusi imnul national spune de un somn. trebuie lucrat la originalitate si la atentia distributiva, la dragoste si asta nu se poate decat radical printr-o miscare dirijata de sociologi shi psihologi care sa schimbe mentalitatea sa copy-paste. O alta idee ar fii prin turism. Romanul daca vede ca-i vine strainu la el in vizita si apreciaza ceea ce are s-ar putea sa apere ceea ce are shi sa se iubeasca pe sine mai mult. La nivel politic nu se mai poate face nimic.

    Apreciază

  2. imi amintesc suvoiul furibund de acuzatii care s-a napustit asupra mea cand, in 2010, la emisiunea cu telefoane de la pranz, am suspus dezbaterii ideea crearii (dupa model anglo-saxon) a garzilor civile (Neighborhood Watch); era vorba de echipe din cetateni care sa patruleze noaptea prin cartierele lor, pentru a ajuta Politia la stoparea fenomenului infractional; din nazist si comunist nu m-au scos! ce, de-aia platim Politie, ca sa patrulam noi? pai nu e nevoie sa patrulati daca nu vreti! da, sigur, sa patrulezi dumneata si apoi sa faci o banda de talhari sau ceva ca SA-ul lui Hitler! oricum o sucesti, romanul nu accepta nici implicarea lui, nici a altora, totul trebuie sa vina de la sfantul Stat.

    Apreciază

    1. Nădăjduim că statul ne va lecui de această meteahnă. Obştile săteşti au fost ceva asemănător, chiar dacă nu aveau de ce să patrzuleze noaptea, în vremurile acelea. Dictatura de inspiraţie sovietică şi-a propus să le distrugă şi a reuşit. Oare noi nu putem reface ce-au distrus ei?

      Apreciază

  3. Românul e înţelept, ştie că nu mai e nimic al nostru. Ceea ce a fost mai important, mai valoros, a fost cedat/vîndut „afaceriştilor” străini. Restul e aproape în totalitate al băncilor: case/apartamente, terenuri, vehicule, aparate casnice. În condiţiile astea, viaţa însăşi nu mai are nici o valoare.

    Aşadar, ce dracu’ să mai aperi?! It’s just not worth the bother.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s