eu nu fac sex


Afirmația poate avea conotații mondene, dar nu acest aspect mă interesează. Atunci cînd încerc să înțeleg niște chestiuni recurg uneori la modele, care mă ajută să văd mecanismul, să îi dibui modul de funcționare și cauzele eventualelor defecțiuni. Îi avertizez dintru început pe cei care cred (speră) că acest text se referă la relațiile erotice dintre persoane de același sau de diferite sexe. Nu e vorba despre așa ceva. Am considerat posibil ca o persoana ipotetica, să o numim Madălina, rostește: eu nu fac sex și vine cu niște argumente. E imposibil să gasească un partener care să corespunda aspirațiilor ei. A dispărut romantismul și lumea nu mai pune preț pe sentimente. Relațiile matrimoniale sunt viciate de mediul social și duc de cele mai multe ori la eșec. Există prea multe boli transmisibile pe cale sexuală. Decît să încerc și să fiu dezamăgită, mai bine îmi văd de treaba mea. Toate aceste considerente n-o vor proteja pe Mădălina în cazul unui viol. Dacă justiția va funcționa, violatorul va fi pedepsit, dar nimeni nu va putea șterge din memoria Mădălinei amintirea traumei suferute. Desigur, dacă Mădălina nu și-ar fi autoimpus abstinența sexuală, acest detaliu nu ar fi scutit-o de viol. Sub aspectul traumei, suferința ei ar fi fost aceeași. Nu ar fi existat însă a doua traumă, aceea a unei nedreptăți profunde. Să renunți la una din plăcerile lumești fiindca vrei să ai o viață simplă, fară complicații și să cazi victimă tocmai apucăturilor celor mai abjecte care țin de acea plăcere lumească mi se pare o nedreptate strigătoare la cer.

În aceeași situație îl văd pe cel care stă deoparte cînd vine vorba de politică, căruia i se pare obscen pînă și vorbitul despre acest subiect, care privește lumea prin ochelarii nu foarte limpezi a gîndului: dacă nu ma amestec, toate aceste porcării ma vor ocoli.

Ei bine, stimați apolitici, nu va ocolește nici una din porcăriile de care nu vreți să știți sau care vă scîrbesc. Lehamitea voastră poate fi exprimată în cuvinte care suna gol, fara vreo consecința, în timp ce alții își fac numărul și în numele vostru. Ați văzut aroganța celor care vorbesc „în numele poporului”? Ei vorbesc și în numele vostru, fiindca faptele lor au consecințe asupra vieților voastre, oricît de departe ați sta voi de partide, de urne și de tot ce ține de politică.

Mai gîndiți-vă. Dar numai dacă vreți. It’s a free country.

Anunțuri

10 gânduri despre „eu nu fac sex

  1. Este adevărat ceea ce spuneți dar pur și simplu unii oameni nu pot face politică. Mai mult decât să meargă la vot și să voteze oamenii despre care el și-au format o părere bazată pe încredere, ce pot face?
    Chiar credeți că este obligatoriu să fii politic? Și cum faci acest lucru fără o educație bazată pe istoria democrației?

    P.S. m-am amuzat un pic când am început să citesc articolul, dar asta doar fiindcă numele meu este tot Mădălina 🙂

    Apreciază

  2. E dovada unui bun simț rar întîlnit zilele acestea să găsește pe cineva care să întrebe, eu cum sa fac politica, nu mă pricep? Atîta vreme cît consecințele politicii ne privesc pe toți, atîta vreme cît toți contribuim la bugetul politicii prin taxe și impozite, avem cu toții dreptul să ne implicăm, partidele sunt de fapt niște organizații în care fiecare își poate găsi locul, nu trebuie toată lumea să lucreze numaidecît la departamentul de strategie și sinteză. Dar atîta timp cît faci parte din organizație te poți face auzit în interiourl ei, știu, auzit nu e sinonim cu ascultat, dar ai o șansă. Cei de afara nu mai au nici una, cel puțin la noi, unde societatea civilă e firavă și atît de infiiltrata de grupuri de interese încît pînă și partidele sunt mai transparente.

    Apreciază

    1. Sărman idealist, crezi că ducînd cafele sau cumpărînd tampoane membrilor partidului – whatever the fuck that may be – ar scoate ţara asta chinuită din tentaculele NWO şi ar duce-o pe culmile prosperităţii şi fericirii? Sau că ar linişti conştiinţele, odată înţeles „mersul” lucrurilor în acele organizaţii mafiote numite „partide”? Of… 😦

      Apreciază

      1. De acord cu sărman idealist. Nici nu vreau să fiu altceva. Nu cred că pot rezolva nici NWO, nici altele. Dar pot contribui. În măsură mai mare sau mai mică. Probabil în măsură foarte mică. Tot e mai mult decît statul acasă, care garantat nu contribuie cu nimic, nici măcar la liniștea mea, chiar dacă le-aș scoate pe toate din priză și m-aș limita la lectură. Sihăstria nu le-a folosit, de obicei, nici sihaștrilor, darămi-te altora.

        Apreciază

      2. Hai să-ţi desenez cum văd eu lucrurile. De fapt, e foarte simplu:
        dacă proştii n-ar mai accepta să fie sclavi, stăpînii n-ar mai fi stăpîni, ar fi impotenţi. E absurd de logic!

        Nu poţi trăi din speranţe deşarte. Dacă te duci acolo să le fii sclav, să le faci comisioanele sperînd că într-o zi ai să ajungi „sus” şi ai să schimbi lumea, ai să constaţi peste ani că le-ai făcut jocul şi nimic mai mult, că eşti expendable ca oricine altcineva şi dacă ai spus un cuvînt nepotrivit ai şi zburat de acolo, cu interdicţie (neoficială, bineînţeles) de a mai fi primit ca membru undeva. Şi s-ar putea ca în clipa revelaţiei să zbori la propriu de la vreun balcon, că tot pomeneai de Sobaru în alt articol.

        Apreciază

  3. Cand te duci sa votezi si ai de ales intre doi hoti, ce alegi? E o dilema. Mereu au castigat cei care la un moment dat au parut ceva mai umani, cei despre care cetatenii au crezut ca sunt o alternativa. Problema e ca suntem in situatia „fara alternative”.

    Apreciază

  4. Dragoș, ai dreptate cu sclavia, dacă te duci acolo ca să primești o recompensă, dacă însă te duci fiindcă vrei să fii parte din ce se întîmplă, pentru a avea ocazia sa-ți spui părerea în mod calificat, nu e mare lucru dar totuși e ceva. Daca pentru asta voi fi suprimat, tot e mai bine să mor cu un scop decît să trăiesc degeaba.
    Gabriela, nu cred ca situația noastra e făra alternative. Partidele existente, sunt cum sunt și datorită faptului că prea multă lume ori n-a vrut să facă parte din politică de la început, ori s-a retras pe parcurs. Au rămes cei mai „rezistenți”, o selecție naturala negativă. Nu cred că partidele existente pot fi reformate, eventual peste o generație, două. Daca se formează o grupare nouă; lumea e ironică sau sceptică, normal că acestea grupari, oricum firave, vor fi anihilate sau absorbite în politica existentă. Important e ca la un moment dat sa se formeze o masă critica de oameni care vor altceva. Fiecare contează în acest sens, stînd acasă îi ajutăm doar pe cei care în prezent au confiscat politica.

    Apreciază

    1. Nimeni venind „de nicăieri” nu va fi primit cu braţele deschise şi promovat direct drept leader de partid. Nici tu, nici eu, nici Gabriela, nici puştanul abia ieşit de pe băncile facultăţii cu visuri mari şi zero experienţă. La nivelul ăla, mişcările se fac între mafioţi „grei”, doar ei au sceptrul, restul au mopul. Un om cu bun-simţ şi cu minte în cap nu ar face niciodată parte dintr-o asemenea organizaţie. Drept dovadă, nu vezi oameni corecţi pe acolo, decît cîţiva care încă nu au înţeles sau care urmează să fie convertiţi la credinţa banului şi puterii. Dacă au fost alţii, s-au retras (sau au fost „retraşi”) de mult.

      Nu pot să dezvolt acum toate implicaţiile unei schimbări majore şi de ce aşa ceva nu ar fi viabil în sistemul de referinţă Terra. Dar crede-mă pe cuvînt: nu există soluţie! Şi n-ai idee cît de mult mă doare asta. 😦

      Apreciază

  5. A spune „sunt apolitic” este o afirmatie cat se poate de… politica. Este chiar mai mult, o declaratie si o optiune politica. Glumind putin, as spune ca este ca atunci cand spui „mie nu-mi place ciocolata, deci nu mananc ciocolata”. Dar asta presupune ca ai gustat ciocolata, ca ai incercat si ca ai decis etc. 🙂

    Apreciază

  6. Subscriu. Nu putem renunţa la un viciu pe care nu-l cunoaştem. În acelaşi timp nu există leadership fără decizii dureroase. Cineva trebuie sa şi le asume. Uneori mă uit cum se comportă strada şi mă bate gândul că dacă toate partidele ar dispărea, altele s-ar forma spontan în locul celor dispărute şi mă îndoiesc că ar fi mai morale sau că ar conduce cu mai multă justificare, dimpotrivă, cred că ar fi şi mai abuzive, lacome şi arbitrare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s