poetul Grigore nu face carieră


[Continuare din 19.09.2013] Grigore habar n-are de apariția lui în ziar. A înțeles prea bine ce voia fata aceea cu interviul, a priceput și de ce i-a făcut poze și i-a cerut cîteva din foile de caiet rupte, acoperite de scrisul său mărunt și ordonat. Dar toate acestea nu-l interesează. Nu cumpăra niciodată ziare sau reviste și nu le citește. Nu are calculator, deci internetul rămînea pentru el o lume necunoscută. Nu suferea din cauza sihăstriei, se simte bine așa și nu doreaște să se schimbe ceva. Este condiția pe care și-a asumat-o și la care nu renunță, e un principiu de viață, un act de cavalerism.

Versiunea online a ziarului local „Vremea” a atrage atenția în capitală, unde bîntuie același sezon mort, aceiași redactori năpastuiți să rămînă la servici în timp ce colegii lor mai norocoși postează imagini mai mult sau mai puțin trucate pe rețelele de socializare. Mașina sau iahtul în fața căruia pozau nu e neapărat a lor, cum nici hotelul din fundal nu e cel la care locuiesc. Frustrații de serviciu sapă și ei după subiecte lejere, de vacanță, aproape convinsi că nu le citește nimeni fiindcă publicul lor de peste an e plecat, iar cei care nu sunt plecați sunt niște amărîți ca și ei, care nu citesc nimic și pe care nu-i interesa nimic altceva decît cum să scape de sarăcie.

Așa se face că una din fetele care se ocupă de monden, cultură, loisir, etc. în capitală, la un trust care are și televiziune și online, descoperă textul din „Vremea”, se uită la poze, citește în diagonală și una dintre poezii și ia o hotărîre. Lucrează part-time la o fundație care promovează talente, creativitate, etc. printre oamenii defavorizați, în cadrul unui program european, inițiat de o fundație din Franța, deci se dă mult pe francofonie, iar poza din „Vremea’ îl arăta de Grigore așa cum umblă el de obicei, prost îmbrăcat și neîngrijit, adică destul de convingător în rolul de defavorizat. Poezia nu-i spune nimic Despinei, așa se numește fata de la loisir, dar asta nu are nici o importanță. Despina nu se pricepe la poezie și nici nu o interesează poezia, ea ar vrea să se mărite cu cineva care să-i ofere și ei cît de cît o situație, de aceea umblaă peste tot si încearcă cu eforturi mari să dea cît mai bine în cadru.

Despina își contactează șefa la fundație, soția unui senator influent, de obicei plicitisită și chinuită de migrene, de aceea foarte arțăgoasă. Are noroc. Madam senator are una din zilele cînd e aproape prietenoasă, va pleca peste trei zile la Paris, „cu un grup”, adică niste poeti și pictori amatori care dovedesc că arta e un remediu pentru eșecul social și ajută la „reinserție”, mai avea nevoie de 2-3 membri noi în „grup” așa ca verdictul se pronunță pe loc: fato, adu-l încoace si vezi să fie pregătit de drum și să nu aibă ceva complicații, știi că nu-suport hoții și drogații.

Începe cursa contra cronometru, fiindca Despina nu i-a spus doamnei senator ca habar n-are despre cine e vorba, telefoane, mailuri, insistențe, pentru ca în cele din urmă Dana, pe numele ei real Vandana Dohoș, în presă Dana Dumbravă, de la „Vremea”,  acceptă colaborarea și e de acord ca ele, împreună, să-l transforme pe Grigore în vedetă și, desigur, să trăiască și ele pe lîngă, asta nu se spune, tu, se face. S-au înțeles și Dana pornește în cautarea lui Grigore, a poetului Grigore care nu e chiar atît de ușor de găsit fiindcă nu are nici mail, nici telefon si nu prea stă pe acasă. (va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s