Din lipsă de combatanți, războiul cu puterea nu a mai avut loc. Bistrițenii nu mai confundă opoziția cu un espresso.


„Jocurile sunt făcute. Nimic nu mai merge!” La ruletă, acest strigăt al crupierului înseamnă că din acel moment nu mai ai voie să pui jetoane pe masă, pariurile au fost încheiate. În politică, rămîi uneori cu impresia că regulile ar fi aceleași, evident –  nici un actor nou nu este încurajat să le facă concurență celor care ocupă scena și ar dori să o declare prorietate privată. Dar preferințele alegătorilor nu răspund la comandă, nici presa nu e întotdeauna gata să joace rolul de scrib cu simbrie de la buget. Ieri, agenda nu ne-a permis, subsemnatului și colegilor de la Mișcarea Populară, să asistăm la Cafeneaua politică repornită de tinerii pedeliști la Bistrița. Normal, am deschis calculatorul în această dimineață, curios să recuperez ce pierdusem ieri. Mi-a atras atenția înainte de toate un articol de opinie: http://www.timponline.ro/cronica-neputintei-politice/ semnat de Cristiana Sabău. Întregind informația cu observațiile acide ale lui Cristian Silași din http://bistrita.citynews.ro/politica/foto-vorba-lunga-saracia-omului-dezbaterea-romania-incotro-sau-cum-sa-bati-apa-n-piua-mai m-am gîndit la cauzele acestui eșec, comparînd cele două prestații jurnalistice cu un articol tip gazetă de perete satească, apărut pe aceeași temă http://bistriteanul.ro/greii-din-pdl-pnl-udmr-si-per-preocupati-de-soarta-tarii-si-a-bistritei-1381506359775.html și cumpănind posibilele efecte ale celor două abordări diametral opuse. Acolo unde pseudojurnalista Iulia Barta vede „greii” politicii locale angrenați în dezbaterea viitorului nostru, Cristiana Sabău și Cristian Silași nu găsesc decît o acțiune de rutină, prost planificată, pregătită superficial și care a produs un surogat pe care nici un spectator serios nu-l mai acceptă.

Nu știu și nici nu este treaba mea să știu cine s-a ocupat de fapt de organizarea acestei ediții a Cafenelei politice, dar știu, sau mai bine zis constat că a făcut treaba de mîntuială. Nu poți convinge publicul din Bistrița că ai ceva nou de spus în politică oferindu-i cîteva idei de ordin general, cunoscute si arhicunoscute din declarațiile de presă publicate și răspublicate în ultimele săptămîni. Nu mă dau în vînt dupa „conspiraționisti” – dar nu pot scăpa de gîndul că la mijloc s-ar găsi un mic act de sabotaj. Da, de sabotaj. Nu găsesc alt termen pentru faptul că nu-ți avertizezi șeful că nu se duce în fața unui public sosit de la munca cîmpului, obosit și trăitor departe de sursele de informație, ci în fața unor oameni care comunică non stop pe rețele de socializare, care află informațiile la interval de secunde, grație comunicațiilor mobile și care au venit într-o seară de vineri, renunțînd la alte oferte ale burgului ca să audă ceva nou și nu ca să aplaude niște cîntece din bătrîni pe care le știu deja pe de rost.

E normal ca opinia mea să fie taxată ca partizană. Este partizanatul pe care mi-l asum, totodată principalul motiv pentru care am renunțat la jurnalism în favoarea politicii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s