USL – se rupe sau li se rupe?


Ruperea USL este un subiect la ordinea zilei pe holurile Parlamentului. Dacă la început se vorbea mai mult pe la colțuri, acum subiectul se discută la liber și nu puțini sunt cei care dau ca sigură o rupere a USL.

[sursa]

Unde sunt cuvintele înaripate din campania electorală 2012?

Întrebarea este desigur retorică.

Adevarul e că în 2012 nu am avut campanie electorala. Am avut doar o campanie anti Traian Băsescu. Dovadă că si la ora aceea, președintele era persoana cheie din politica românească. Dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar fi depus atîtea eforturi disperate pentru debarcarea sa.

Debarcarea președintelui a fost un eșec de proporții. Disperarea celor care invocau cele 7,5 milioane de voturi care chipurile legitimai gestul lor a fost si ramîne mai mult decît grăitoare. Politica nu se face pe lozinci la fel cum fotbalul nu se joaca pe faze, ci pe goluri, iar în vara lui 2012 USL nu a marcat nici un punct în poarta Cotroceniului.

Am trecut la coabitare, termenul face trimitere la relațiile dintre palate, dar nu spune nimic despre parlament, unde PSD a lucrat fără răgaz pentru a racola cît mai mulți transfugi. În privința PP-DD au avut un succes atît de mare încît te întrebai la un moment dat dacă Dan Diaconescu nu s-a hotărît cumva să dea o lovitura de partid prin transferuri.

Ajuns la rîvnita majoritate, PSD nu mai are prea multă răbdare cu „tovarășii de drum”, dar nici nu se grăbește să le facă vînt. Se mulțumeste să-i bagatelizeze iar dînși înghit, tac și rămîn conectați la buget, că – deh… una e să faci politică pe bugetul statului si alta e să o faci pe buzunarul propriu.

Cam același lucru se poate spune și despre actuala conducere a PDL – teoretic principalul partid de opoziție, practic un partid care s-a retras într-o tăcere care se vrea aristocratică, dar nu mai convinge pe nimeni. Zadarnice sunt și privirile galeșe îndreptate spre parlamentarii puterii din partea cîndva liberală, în speranța reîntineririi dreptei politice cu amintiri din 2004.

Este evident că atitudinile oportuniste nu mai conving pe nimeni, că PDL nu mai este perceput ca un partid de opoziție așa cum PNL a încetat de mult să fie identificat cu dreapta politică.

Logica istoriei nu indică decît nevoia unui schimb de generație mai ales în partea dreaptă a eșichierului politic, un pas cpe care sper că dreapta politică romñească îl va face pînă în 2014.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s