De ce PDL nu mai este un partid de opoziție? Ce nu ar vrea să ne amintim d-nii. Blaga & Co.


A curs ceva apă pe Dîmbovița de cînd PDL a încetat să reprezinte dreapta din politica românească.

Corifeii partidului nu și-au dorit o identitate doctrinară precisă și s-au grăbit să adauge atributul centru – dreptei. Mesajul e explicit, chiar dacă se vrea neclar. Un partid de centru-dreapta are oricînd rezerva de a se distanța de dreapta prorpiu-zisă, apelînd la atributul de „centru”. În România anului 2013, subtilitățile doctrinare sunt ultima grijă a electoratului, așa că un partid de centru-dreapta și unul de centru-stînga vor fi percepute, probabil, la fel.

Ce doreste de fapt PDL?

PDL, ca orice partid, doreste puterea. Calea aleasă nu mai e la îndemîna oricui. După modelul PNL, care a devenit o remorcă a stîngii, PDL a dorit să se plasesze pe aceeași orbită a partidelor eligibile în vederea unei alianțe cu PSD. Stînga a fost și este percepută în România drept doctrina acceptată de cea mai mare parte a electoratului activ, motiv pentru care și partidele de dreapta au căutat să folosească stînga drept tramvai care să le ducă pînă la Palatul Parlamentului. Orientarea de stînga a electoratului activ este o consecința a capitalismului de cumetrie și a democrației de vitrină, instalate în România din 1990 prin PCR, varianta fără Ceaușescu.

Ce face PDL?

Mai nou, tace. Dar a avut grijă să se delimiteze discret de guvernarea Boc, încă din 2012, pentru a nu-și periclita locurile eligibile din Parlament. Nu i-a deranjat faptul că această delimitare a alimentat indirect atacurile înverșunate ale USL, care a profitat din plin de recunoașterile, cu jumătate de gură, a „sancțiunilor” la adresa guvernului Boc, rostite chiar de corifeii portocalii într-o campanie electorală, la locale, care nu a convins, dar nici nu a vrut să convinga cu orice preț. A urmat referendumul, ocazie cu care s-a mai jucat o carte. Oricine îi cunoaște pe români știe că îndemnul de a nu merge la vot are asupra electoratului nostru activ exact efectul opus. Totuși, în locul asumării solidarității cu politicianul român care se opunea deschis USL  – Traian Basescu – PDL a ales această cale, furnizînd puterii de atunci și de acum încă un argument, cele 7 milioane de voturi pentru demitere – cele contra nu au mai avut relevanță, fiindcă meciul se adjudecase moral prin neprezentare.

Alegerile generale au continuat în aceeași notă defensivă și PDL a declarat că și-a atins targetul. Un targer modest pentru un partid de opoziție: cîteva fotolii, suficiente pentru a-i asigura pe greii partidului cu beneficiile statutului de parlamentar, dar totodată suficient de puține pentru a justifica lipsa oricăror rezultate concrete.

De la instalarea în actualul mandat, PDL nu și-a asumat statutul de partid de opoziție. Nu a căutat alianțe cu PP-DD sau UDMR, privind pasiv atît migrația spre PSD a parlamentarilor lui Dan Diaconescu, cît și psoibila fraternizare a UDMR cu PSD, după formula „contra concesii”.

Ne apropiem de un nou an electoral și PDL privește spre dreapta politică, pe cale să se reorganizeze în afara parlamentului, cu mai multă ostilitate decît priveste spre stînga spectrului politic. Motivul nu poate fi decît unul singur: aversiunea față de prezențe noi pe scena politică, o amenințare – în viziunea pedeliștilor „de carieră” – pentru locurile eligibile la europarlamentare și pe termen mediu, la alegerile generale din 2016. Iată de ce d-l. Blaga s-a grăbit să-și manifeste sprijinul pentru candidatura d-lui. Predoiu la Cotroceni, pentru a se asigura ca dreapta, divizată cu profesionalism si metodă, să nu ajungă cu un eligibil în turul doi, conjunctură care ar favoriza pseudodreapta penelistă și pe (deocamdată) candidatul acesteia Crin Antonescu. În schimbul acestui favor, PNL probabil ar fi dispus, dupa exmatricularea sa din USL, să-și deschidă brațele pentru a reface alianța din 2004.

Pînă aici vorbin despre o bătălie pentru locuri eligibile in Parlament.

Sper ca în țara aceasta să existe – și știu că există – destui oameni cărora să le pese mai puțin de carierele unor politicieni încremeniti în proiect, ancorați de multe mandate în privilegiile „Casei Poporului” și pe care să-i intereseze mai mult felul în care trăiesc ei si ai lor, motiv pentru care sper din toată inima să esueze calculele despre care am scris mai sus.

D-lor. Blaga & Co., memoria românilor nu este atît de scurtă cît v-ar place dumneavoastra să credeți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s