Cîte Românii există de fapt?


Great Brăila Island
Great Brăila Island (Photo credit: cod_gabriel)

Tocmai am fost adăugat grupului O nouă Românie. Cine ştie cum funcţionează reţelele de socializare ştie ce înseamnă asta. Ok.

Am mai fost invitat, apelat etc. de „o ţară ca afară”, de „asta nu e România mea” (atunci care?)… nu continui lista, aveţi prilejul să o completaţi singuri, dacă vă interesează subiectul.

Eu am impresia că nu e vorba de o nouă Românie, ci de o Românie fără români (fără unii români, ca să fiu bine înţeles). Uşurinţa cu care îi expediem pe unii concetăţeni în străinătate sau în neant mi se pare puerilă, periculoasă sau rău intenţionată.

Nu cred că eliberarea documentelor de călătorie (paşaport) trebuie să fie necondiţionat un drept deschis oricăror abuzuri. Îmi amintesc de relatarea unui jurnalist olandez, pe care l-am cunoscut cu prilejul evenimentelor „Romania 89” şi care m-a informat că a călătorit ocazional în Elveţia, unde i se verifica contul bancar la interval de cîteva zile, din grija „părintescă” a hotelierului, care dorea să se asigure că clientul său va avea cu ce să achite nota la plecare.

Oare autorităţile române au fost obligate începînd din 89 să elibereze paşapoarte unor persoane care evident că nu aveau cum să fie turişti? Răspunsul clar este: NU. În schimb aceleaşi persoane au dovedit o îndemînare remarcabilă în obţinerea preferenţială a paşapoartelor, ba şi a vizelor, sub privirile mai mult decît îngăduitoare a autorităţilor române şi străine.

Partea vestică a continentului a fost inundată de elemente antisociale care purtau brandul „român” şi care au deschis lunga poveste a imaginii noastre din străinătate, de la mîncătorii de lebede din parcurile vieneze la xenofobia şi rasismul zilelor noastre.

Nu era nevoie de un expert pentru a prevedea aceste întîmplări.

Normal era să-i educăm pe concetăţenii noştri pînă la ducerea lor la un nivel comaptibil cu ţările de destinaţie, ceea ce s-a şi întîmplat cu 3-4 milioane dintre ei care nu întîmpină dificultăţi de integrare acolo unde s-au stabilit, în ţările UE sau în altă parte.

Cu toate acestea, continuă mediatizarea falsei probleme a „emigranţilor români şi bulgari” a „salutului românesc cu mîna întinsă la cerşit” cu coloniile de „români” din parcările abandonate, cu „românii violatori şi criminali”…

Ce legătură au toate acestea cu „o altă Românie”?

Au, fiindcă România este a cetăţenilor ei, nu doar a unora dintre cetăţenii ei. La capitolul acesta ar fi multe de scris, fără îndoială că e vorba de politică, dar politica înţeleasă ca ocupaţie a politicienilor în exclusivitate este o gravă eroare, fiindcă politică facem toţi, chiar şi cei care îşi închipuie că nu fac politică.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cîte Românii există de fapt?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s