O mostră de nonjurnalsim


English: Coat of Arms of Bixad (Sepsibükszád)
English: Coat of Arms of Bixad (Sepsibükszád) (Photo credit: Wikipedia)

Citesc înmărmurit: http://transilvaniareporter.ro/satu-mare/incepe-executarea-manastirii-bixad-bixadenii-au-blocat-drumul-cu-camioane/

Numitul Ciprian Fabian m-a mai lămurit odată, cu toate că nu era cazul, că nu mai am ce căuta în presă. România pretinde a fi un stat de drept, care se conduce după legi, iar de aplicarea legii se ocupă justiţia şi aparatul de menţinere al ordinii publice.

Ce se întîmplă la Bixad?

Nimic deosebit pentru un stat de drept. Se judecă 2 persoane juridice: biserica ortodoxă şi cea greco-catolică. Obiectul procesului: o proprietate. Justiţia se pronunţă şi se trece la aplicarea sentinţei. Într-o lume normală, asta se poate face în cîteva ceasuri şi fără agitaţie.

Perdenţii în proces cheamă la dezordine, că altfel nu se poate numi mobilizarea unor „credincioşi” pentru a impiedica transpunerea în fapt a unui act legal. Nu e nici nesupunere civică, fiindcă proprietatea nu e a „credincioşilor” ci a persoanei juridice biserica ortodoxă, iar manifestatţia lor are un singur scop, josnic: acela de a-i provoca pe jandarmi, pentru a deturna atenţia de la ilegalitatea la care sunt îndemnaţi „credincioşii” spre victimizarea lor.

Ce a înţeles din toate acestea d-l Ciprian Fabian?

Citiţi şi făceţi-vă cruce. Dacă o publicaţie care pînă ieri trecea drept serioasă, din capitala Ardealului cumpătat, a reuşit să-şi de girul unei astfel de telenovele, îmi permit să mă repoziţionez şi să consider Clic sau Cancan publicaţii academice.

4 gânduri despre „O mostră de nonjurnalsim

  1. Eu văd zilnic mostre, de astfel de articole. Presa și-a deturnat menirea. E efectul se ”șoc”, ”wow” sau ce interjecții se mai folosesc acum, pentru a uimi publicul și cititorii. Nu se mai doreste o opinie publică informată ci una șocată.
    Probabil că jurnalistul semnatar e un novice, fără prea multă experiență. Nu stiu cum s-a întamplat ca redacția să îi publice materialul, fără să îl verifice. În altă ordine de idei, nerespectarea unei hotărâri judecătorești ori instigarea la aceasta constituie infractiune și se pedepsește conform Codului Penal. Dar jurnalistul habar nu are de legislație. Și uite-așa, presa își dă cu stângul în dreptul și și-a pierdut creditibilitatea. Ne mai mirăm de ce în România nu se mai vînd ziare. În Germania, în Landul Hessen, unde locuiesc eu apare un ziar, Süd Hessen, cu un tiraj de 400.000 de exemplare pe ediție și are 32 de pagini. Deci nu e vina tehnologiei că presa românească e terminată.

    Apreciază

    1. Oricît ar fi de terminată, una e să scrii şoc şi wow la tot pasul şi alta a să asimilezi statul de drept dictaturii, să prezinţi nişte infractori drept arhangheli şi nişte jandarmi care îşi fac datoria drept diavoli. Asta se numeşte instigare şi e faptă penală.

      Apreciază

  2. Iar îmi vin în minte versurile lui Păunescu:
    Se ceartă-ntre ele biserici
    Făcîndu-şi acelaşi reproş

    Înţelegeţi, de fapt, esenţa lucrurilor? Ipocrizia cruntă în care se îneacă şi NE îneacă instituţiile astea în care Stăpînul Întunericului tronează deja de mult? Biserica mamii lor de biserici false!

    Eu aş confisca pămîntul, l-aş pune în proprietatea poporului (NU a statului!) şi aş lăsa oamenii locului să se pună de acord cu ce se va ridica acolo. Legea? Făcută de infractorii din guvern? Şi un popor întreg s-o respecte? Ha! Ca să ai încredere în Lege şi s-o respecţi, trebuie să ai întîi încredere în legiuitor şi pentru asta, legiuitorul trebuie să se dovedească demn de încrederea poporului. N-are sens să facem un referendum să întrebăm cine are încredere, fiindcă aşa cum citeam mai devreme pe undeva, nu contează cine şi cum votează, ci contează cine numără voturile. Şi cercul se închide.

    Apreciază

  3. „îmi permit să mă repoziţionez şi să consider Clic sau Cancan publicaţii academice”.
    Nu e ok așa. Permiteți-mi să vă sugerez o altă abordare : reconsiderați-vă poziția față de respectiva publicație incluzând-o, alături de Clic sau Cancan acolo unde le e locul, în tomberonul presei sau, tăiate riguros în 4, în cuiul de pe ușa unei toalete din fundul curții dintr-o gospodărie de la țară.

    Apreciază

Lasă un răspuns către Zorin Diaconescu Anulează răspunsul