Securiştii, rezerva de cadre a teroriştilor; comunişti? n-am avut.


Această naţiune este într-adevăr fascinantă. Numărăm 24 de ani de la „evenimente”, facem în continuare liste incendiare cu „securişti” care făceau „poliţie politică”. Aşa e, asta făceau, printre altele.

Pe mine mă deranjează că de 24 de ani logica noastră se frînge în acest punct. De 24 de ani refuzăm să punem cea mai simplă întrebare: în numele cui făceau securiştii şi uneltele lor poliţie politică? În nume propriu? Fals. Ei făceau poliţie politică nu doar în numele partidului comunist ci numai şi numai la ordinul acestuia. Chiar dacă pe lista celor urmăriţi operativ se aflau multe nume din nomenclatura vremii, iniţiativa nu le aparţinea niciodată urmăritorilor. Ei, securiştii, alegeau eventual metodele, niciodată ţintele.

De unde ştiu asta? Din însăşi logica lucrurilor. Nici un comandant al securităţii de la înfiinţarea „braţului înarmat al vigilenţei populare” şi pînă la transformarea instituţiei în S.R.I. în 1990 – nici un şef al acestui aparat complex nu s-a autonumit în funcţie, ci a fost şi mai este numit şi în ziua de azi de factorul politic. Iar dacă şeful unei poliţii politice a fost înălţat în funcţie de un alt şef, de data aceasta de la partid, e limpede că înălţatul va fi în slujba înălţătorului (pînă în ziua în care înălţatul îl va trăda eventual pe înălţător,  în favoasrea altui şef, şi mai mare, tot de la partid, care îl va înălţa şi mai sus).

Îmi veţi aduce aminte că nu e nimic nou în asta, nici Hitler nu a fost condamnat la Nüremberg, fiindcă a apucat să se sinucidă, împreună cu apropiaţii, înainte de a cădea în mîinile aliaţilor. Noi am împuşcat perechea Ceauşescu (fiindcă nu au vrut să se sinucidă?) – i-am băgat pe cîţiva la puşcărie (de unde au scăpat foarte repede, pe motive medicale) iar restul s-au înscris liniştiţi în F.S.N., care a fost şi rămîne baza spectrului politic românesc.

Pe de altă parte, executarea unui ordin criminal nu-l scuteşte pe executant de răspundere. Acest text nu se referă la securişti şi la răspunderea lor. Aceste rînduri se referă la dispariţia completă a membrilor partidului comunist român din ecuaţia politică, juridică şi pînă la urmă şi istorică prin care încercăm să explicăm a doua jumătate a secolului trecut. Şefii acestui partid nu au comis nimic (cu excepţia împuşcaţilor – şi ei în curs de reabilitare).

În 89 au căzut cîteva capete (şi au murit mai bine de o mie de oameni nevinovaţi) – pentru a le permite cîtorva mii de activişti să scape basma curată. Nu au scăpat doar cu obrazul nepătat, au devenit rapid promotorii „capitalismului” românesc, la fel de original ca şi democraţia noastră.

Aceşti oameni, activul sau nomenclatura, constituie – din păcate – nucleul vital al naţiunii. În anii celei mai cumplite dictaturi, cînd toată lumea suferea, ei au ştiut să trăiască mai bine decît trăiau nababii capitalişti, ei au fost cei care au ştiut să profite de sistem, de orice sistem şi cred că dacă cineva i-ar exila în Coreea de Nord, peste alţi 20 de ani ar stăpîni şi ţara aceea.

Garantul salvării elitelor comuniste se numeşte – o ştim cu toţii – Ion Iliescu, omul împotriva căruia nu s-a instrumentat niciodată vreu dosar, nici pentru morţii din 89, nici pentru mineriade şi nici pentru alte fapte pe care, chiar dacă nu le-a comis cu mîna lui, le-a girat.

Nu mă aştept la o revoluţie prin care să ne rupem de trecut (e clar că nu prea e cine să comită aşa ceva), aştept răbdător următoarea generaţie, fiindcă se ştie că de obicei copii se răzvrătesc împotriva părinţilor.

Nu ştiu dacă va fi mai bine, dar n-am emoţii. Mai rău nu mai are cum să fie.

Anunțuri

3 gânduri despre „Securiştii, rezerva de cadre a teroriştilor; comunişti? n-am avut.

  1. Eu as zice ca se poate sa fie si mai rau. Judecand după asalturile repetate ale parlamentarilor asupra statului de drept, asupra independentei justiției si, mai nou, chiar asupra codului penal, se pare ca e pe cale a se costitui o clasa de privilegiati, o aristocratie de tip feudal. Sprijinindu-se pe retorica anti UE si cea a străinilor care ne vor răul visează la izolarea țării de toate structurile occidentale pt a-si asigura nestingherita dominatia pe termen lung. Si iata cum, in felul acesta, se vor adeveri cuvintele poetului: „Copii stapanilor noștri vor fi stapanii copiilor noștri”. Sa dea Domnul sa nu fie asta decât scenariul unei utopii negre!

    Apreciază

  2. „Mai rău nu mai are cum să fie.” N-aş fi atât de optimist… Întotdeauna mai este loc de „coborât”, niciodată nu atingi „fundul”… Desigur, asemeni ţie, nu ştiu ce va fi, da’ n-am emoţii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s