Ura şi la ce foloseşte ea


http://www.timponline.ro/florin-bojor-daca-nu-se-vor-schimba-pe-politicieni-ii-asteapta-ura-oamenilor/

Iată un exemplu, simpatic în felul său, de răspîndire a confuziei şi de manipulare subtilă, în sensul că textul lasă aparenţa a fi tocmai opusul a ceea ce este de fapt: o păcăleală, ambalată în staniolul activismului.

  1. Ura, dragul meu Florin, nu contează. Tu n-ai apucat bucuria îndoielnică de a trăi în vremea lui Ceauşescu. te asigur că, mai ales în ultimii ani ai vieţii sale, 9 din 10 români îl urau de moarte, s-a văzut bine care a fost reacţia populară la împuşcarea soţilor Ceauşescu de Crăciun, în 89. Cu toate acestea, fără intervenţia din afară, în 89 în România nu s-ar fi întîmplat nimic. Iar intervenţia din afară nu a fost tocmai o binefacere.
  2. Toate revoluţiile au vrut să schimbe lumea, din păcate nici una nu a reuşit să o facă mai bună. Înlocuirea actualului sistem politic cu un altul, fără partide, mă duce cu gîndul tot în trecut, când ţara aceasta nu a mai avut partide, ci doar un partid, e elită care nu mai avea funcţia clasică  a unui partid politic, fiindcă îi lipsea alternativa. Întreaga societate românească era cuprinsă în forme asociative. Ţăranii, care îi urau pe moşieri, au ajuns la ceape. Crezi că o duceau mai bine? ca dovadă, nici unul nu a mai vrut ceape după 90. Nici să audă de aşa ceva. Mici întreprinzători au fost uniţi într-o singură cooperativă, aşa zisa cooperaţie. Nimeni nu-i mai împiedica pe şefii cooperaţiei să fure cum doreau ei, fiindcă nu exista opoziţie. Pot copntinua, dar risc să plictisesc. Povestea se repetă. Unde nu e opoziţie, e abuz.
  3. Partidul, cum zicea Beniuc, unul din poeţi care-l cînta, era în toate, adică era justiţie, era armată, era presă, nu exista nici o altă forţă care să-l astîmpere, tot din aceeaşi cauză: opoziţia era în afara legii, critica unei decizii a partidului însemna comiterea unei infracţiuni.
  4. Iluzia că oamenii s-ar controla singuri e posibilă în teorie, fiindcă în teorie omul e o fiinţă morală. Partidele şi actualul sistem politic nu sunt prea eficiente în administrarea societăţii, în îngrădirea corupţiei sau a criminalităţii. Cred că nu riscăm un neadevăr dacă spunem de-a dreptul că sunt ineficiente. dar sunt. Dacă le desfiinţăm, nimic nu mai stă în calea junglei, adică a domniei celor mai puternici asupra celor mai slabi.
  5. Ura pe care o au oamenii faţă de politicieni e falsă, oamenilor le este indiferentă politica, ei aşteaptă încă rezolvări miraculoase, dar uită că miracolele au şansa de 1 la un milion, ca şi cîştigul la loterie. Nu prea ne putem baza pe aşa ceva. În schimb e la modă să-i înjuri pe politcieni, fiindcă tot avem parte de tranşa noastră de libertate. După căderea acestui sistem, dispare şi şansa, societăţile fără partide nu mai suportă să fie contrazise, vezi Coreea de nord.

În concluzie, dragul meu: La mulţi ani! şi dacă nu avem o soluţie mai bună, viabilă, pentru organizarea societăţii, n-are rost să facem experimente pe popoare întregi, n-are rost să stricăm un sistem, oricît ar fi el prost, pentru a-l înlocui cu nimic. Comunismul a fost o astfel de încercare şi am văzut cum s-a sfîrşit. la noi s-a sfîrşit tragic. Ne desparte un sfert de secol de acea tragedie. O luăm de la capăt?

Anunțuri

9 gânduri despre „Ura şi la ce foloseşte ea

  1. Regret să vă contrazic dar ura se regăseşte în genele românilor la fel cum se regăseşte şi blazarea în faţa a ceea ce omului de rând îi place să numească „destin”. Argument mi-e până şi Mioriţa unde doi ciobani îl ura pe unul fiindcă era mai cu moţ. Care, deşi avertizat, preferă să se împace cu ideea gen : „Asta e. Dacă aşa mi-e scris…”. Glumesc acum, ştiu că interpretarea Mioriţei e una mult mai serioasă dacă o „prinzi” în profunzime. Însă ura „străzii” e evidentă.
    2. Vi-l recomand pe Lucian Boia, „Sfârşitul Occidentului ? Spre lumea de mâine” unde veţi găsi un punct de vedere destul de coerent, deşi nu suficient aprofundat şi argumentat, despre criza globală în care a ajuns sistemul capitalist. Cu alte cuvinte, când am ajuns şi noi la tort, crema se acrise deja. Şi lui Boia îi dau dreptate manifestaţiile din mai toate ţările Europei. manifestaţii din ce în ce mai dese, mai consistente numeric şi mai violente. Şi ceea ce e de observat e că aceste revolte nu mai sunt împotriva unui guvern, ori împotriva stângii sau a dreptei ci sunt anti-sistem.
    Şi am mai sesizat o inadvertenţă în text. Dumneavostră cum aţi numi un sistem în care forţa politică aflată la putere deţine peste 70% din Parlament ? Că eu unul, tot partid unic aş fi tentat să-i spun.

    Apreciază

    1. Socialiştii sunt tributari doctrinei partidului stat, fiiindcă la noi ei continuă vechiul sistem, conservat în democraţia noastră de vitrina. Aşa firavă, aproape inexistentă, e totuşi democraţie. Capitalismul trece printr-o criză majoră. O altă cale viabilă nu există, rămîne să vedem în ce măsură oamenii vor fi capabili de reformă. Cît despre ura la români, eu cred că e mai mult invidie.

      Apreciază

      1. Totuşi, invidia şi ura sunt veri de gradul I. 😛
        Şi nu ştiu ce am astăzi dar văd că-s pus pe contrazis. Întotdeauna când s-au produs schimbări majore în civilizaţia omenirii, şi Boia oferă spre exemplificare prăbuşirea Imperiului roman, au apărut alternative viabile. Şi ca să rămân la cartea istoricului pomenit (fiindcă tot o am în faţă) citez din ea : „Aşa ne-a fost dat : să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate al fiecărui individ. O istorie se încheie şi alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă : sfârşitul unei lumi.”
        Un pic -sau, ca să păstrez cuvântul, oarecum apocaliptică imaginea asta dar, în foarte multe ţări se simte o fierbere. Şi dacă în trecut schimbările puteau să se întindă pe perioade mai îndelungate de timp, astăzi lucrurile se desfăşoară cu o uluitoare repeziciune.

        Apreciază

  2. Stimate domnule Zorin Diaconescu, ma bucur ca o persoana precum dumneavoastra comenteaza articolele mele si va multumesc frumos! Articolul: http://florinioanbojor.wordpress.com/2014/01/02/pe-politicienii-ii-asteapta-ura-oamenilor-daca-nu-se-vor-schimba-sau-pleca-in-2014/ este o meditatie asupra punctelor similare intre modernitate si postmodernitate. Vazand directia in care merge Europa sunt de parere ca mentalitatea postmoderna in timp va duce la anihilarea partidelor politice. Ca dorim, ca nu dorim acest lucru, istoria merge intr-o spirala si acum suntem intre 2 lumi: una care se termina si alta care incepe. Ca ne place sau nu ne place, asa e cursul istoriei…

    Cu aleasa consideratie,

    Prof. Florin I. Bojor

    Apreciază

    1. mulţumesc pentru comentariu – cred că în acelaşi sens trebuie luată şi replica mea – în fond e tot o meditaţie – întîmplările pot dovedi care dintre variante e mai realistă, sau kle pot infirnma pe amîndouă

      Apreciază

  3. Romanii sunt specialisti in trei discipline : politica, fotbal si iubire . Cand e vorba despre una din cele trei, mereu vom gasi patimasi . Toti stiu cum ar trebui, toti stiu ce ar trebui schimbat, dar nu incepand cu propria persoana, ceilalti trebuie sa se schimbe, ca de, noi suntem perfecti ! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s