Cum se construiește iadul din materialul clientului


Iadul despre care predică popii nu vine din afară, ne adaptăm atît de ușor fiindcă el e alcătuit din bucăți care provin din înseși ființele noastre.

Nu-mi place acest început sentențios, uneori chiar mă enervează fiindcă e adevărat.

Va fi vai de noi dacă soarta ne va hărăzi și un iad de afară, pentru care nu suntem pregătiți. O invazie dintr-o altă lume ne-ar transforma în sfîrșit în ceea ce vrem să fim de atîta timp și nu ne crede nimeni – niște victime ale unui destin tragic.

Ne-am alege însă cu cîteva clipe de fericire, am descoperi în sfîrșit, chiar dacă ar fi prea tîrziu, că știm să fim și solidari, curajoși, generoși, că suntem capabili să uităm pentru o clipă, fie ea si ultima, de lașitatea, oportunismul si lăcomia de toate zilele.

Este oare o lege a firii, cele mai frumoase clipe să vina prea tîrziu, ca sa nu ne mai bucuram de ele, altfel nu ar mai ramîne la fel de frumoase?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s