Mioriţa. Legende şi interpretări contemporane.

Mioriţa e, after all, o oaie, adică blîndă şi plină de căpuşe. Ea se lasă mulsă, tunsă, tăiată şi se mulţumeşte cu puţin. Nu atacă. Behăie şi atît.

Problema României de azi e una de statistică. Prea multe căpuşe şi prea puţine oi, motiv pentru care au început căpuşele să se mănînce între ele.

Bietele oi cred că asta e instabilitate politică, criză, senzaţional, şoc. Aiurea.

Cu cît se mănîncă între ele, cu atît mai puţine căpuşe rămîn. E adevărat: căpuşele supravieţuitoare vor fi mai puternice, dar dacă nu vor mai avea oi, vor fi nevoite să se mănînce în continuare între ele.

Probabil că aşa funcţionează spirala evoluţiei. Pe măsură ce creşte numărul hoţilor, rămîne tot mai puţin de furat. Hoţii se vor fura între ei, dar în cele din urmă vor renunţa, fiindcă ce fură unul azi, i se fură la rîndul său mîine şi se închide cercul vicios.

În naivitatea mea cred că va veni ziua în care hoţii vor renunţa de bună voie la furat, căpuşele vor paşte alături de oi şi vor da lapte, carne şi lînă.

Altfel va trebui să invadăm alte planete, ca să mai găsim ceva de furat. Who knows?

Anunțuri