Stația din pădure – o poveste inspirată de presa de luni


SAMSUNGAm citit (în diagonală) presa de azi – ca să mai aflu ce se întîmplă în lume, fiindcă aici unde locuiesc, nu s-a întîmplat nimic în ultima mie de ani. Am aflat 2 lucruri (pe care le știam deja, dar care mi s-au reconfirmat). 1. – oamenii preferă problemele altora. 2. atitudinile publice nu au de obicei legătură cu problemele la care se referă. Nu vă propun aici o dezbatere. Aceste rînduri sunt doar o prefață la următoarea poveste.SAMSUNG

În pădurea din preajmă nu umblă nimeni, de o săptămînă nu m-am întîlnit decît cu vietățile locului, necuvîntătoare. Ce ar fi, m-am gîndit, dacă m-aș apuca într-o zi să fac un indicator, să copiez logo-ul unei firme de transport, o rută, un orar eventual și să-mi fixez „opera” pe un copac, sau să-i fac eu un suport ca să nu deranjez copacul. Pentru ca distracția să fie deplină, ar trebui să mai apară în zonă niște plimbăreți, care să descopere indicatorul, să se așeze cuminți la umbra unui copac, sau pe un ciot rezultat din exploatare, în așteptarea cursei care evident că nu ar veni niciodată, fiindcă nu există.SAMSUNG

Din acest punct vă las să improvizați, să vă imaginați personajele care așteaptă în „stație”, observațiile și comentariile lor, veți fi uimiți de cîte se vor rosti, de cîți se vor enerva, supăra sau chiar înghionti fără nici o legătură cu pădurea în care se află.SAMSUNG

Manipulare? Pînă la un punct. Dar e mai mult decît…

Anunțuri

11 gânduri despre „Stația din pădure – o poveste inspirată de presa de luni

  1. Adevarul e ca locul unde nu se intimpla nimic poate fi plictisitor pentru cel care vine din locul unde se intimpla o gramada.
    Pune in sat un indicator.Spre…Bucuresti sau Bistrita sau…
    Sigur nu va mai fi plictisitor.
    O noua saptamina placuta!

    Apreciază

  2. Intr-o lume nauca in care indivizii…nu sunt „indivizibili”, in care se traieste gregar in spirit de turma…manipularea are un rol conducator, este esenta guvernarilor si calea cea mai sigura de indobitocire.
    Pe vremea deloc uitata…erau bancuri cu cozi ce se formau la magazine unde nu se gasea nimic…la care era de ajuns sa se aseze doi oameni si la scurt timp se facea o coada uriasa…
    Dar cum nu poate fi manipulata decat ignoranta…mai scapa cate unul…asa de samanta, sa nu ne pierdem complt speranta.

    Apreciază

  3. Pașii se pierd in colbul drumului, ecou mut absorbit de frunze. Șoapte verzi, mișcătoare se ridică printre ramuri, împletindu-se cu ciripit de pasari. Undeva, ascuns vederii, se strigă cucu. Miroase a crud, inconfundabil. Din loc în loc, pe copaci, văd câte un indicator alb, pe care stă scris cu vopsea albastră: ”Sub acest copac, s-a născut o idee. Să devin”. Ceva mai încolo, un alt indicator. ” Sub acest copac a strălucit prima mea dragoste.” După câțiva pași, un indicator imi spune. ” Sub acest copac am plâns prima deziluzie.” Apoi altul „ Aici, stele cerului s-au oglindit în fântâna sufletului”.
    Trec prin pădurea verde purtând colbul drumului pe tălpi, trecând pe lângă indicatoare, niciodată singur, aproape și departe, de toți și de toate. Nu privesc niciodată în urmă. Știu ce am lăsat acolo. Pietrele albe.
    Eu, drumul, pădurea…

    Apreciază

  4. Am și eu „la țara” mea. Cu jenă mărturisesc, cu ceva mai mult confort. Nu am aproape o pădure și mi-e dor de pădurile copilărie și adolescenței mele.
    Aici, in București, am două fântâni pe aproape. Așadar, balansez. Vreau liniște, am o zonă în suflețelul meu, mereu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s