Globul vrăjitoarei, profeţiile sociologilor şi festivalul de la Bucureşti


Cred că mi-am descoperit mîndria personală, aceea de a fi contemporan cu festivalul, sau carnavalul, oricum îi zicem e produsul nostru, cu o tradiţie de peste un secol. Primul care l-a descris nu a fost sociolog, dar a avut intuiţie de geniu, prezicerile sale rămîn valabile pînă în ziua de azi.

Eu am trăit destul pentru a apuca 2 ediţii. Ediţia 1 a apărut la apogeul dominaţiei sovietice, imediat înainte de prăbuşirea dramatică. Ea a purtat oficial numele „Cîntarea României” şi a însemnat transformarea luptei de clasă în bîlci, clasa muncitoare nu mai avea adversar şi nu era bine dacă se plictisea.

Iată că am apucat şi ediţia 2. Am ajuns oare la apogeul democraţiei? Se vede că am ajuns. Urmează prăbuşirea? Probabil. Istoria şi statistica nu oferă alte modele.

În era internetului, a televiziunii prin satelit şi a telefoanelor inteligente, nimeni nu mai are voie să se plictisească. De aici a început aventura mea, fiindcă ieri m-am plictisit şi după o pauză îndelungată m-am uitat la televizor. Prima impresie a fost că socialiştii au dispărut din România, indiferent cît am muncit telecomanda, acolo unde era vorba de politica autohtonă toată lumea avea grija „dreptei”.

Probabil „stînga”, care tocmai înregistrase o victorie istorică la europarlamentare, sărbătorea şi nu putea fi deranjată. „Dreapta” laolaltă cu toţi teleapostolii se întreceau în preziceri: o leapădă Băsescu pe Udrea sau nu? Printre picături am aflat că Blaga, Antonescu şi Ungureanu ar fi dispuşi să se „împace” în vederea găsirii unui candidat al „dreptei” la Cotroceni, criteriu de selecţie unic – cîte voturi aduce?

La noi aşa ceva se numeşte „proiect politic”. Toată viziunea se opreşte la momentul urnelor din  toamnă. Pentru a le umple, interpretul va sări cu paraşuta, va călări pe un zimbru sau va cînta la caval, nu contează, important e să i se dea like şi share. Normal că vom afla cine e în ultimul minut, altfel nu mai e surpriză (şoc, bombă) şi suferă spectacolul.

Aş merge pe mîna lui Mircea Diaconu. De ce? E singurul actor profesionist în această distribuţie de diletanţi în ale teatrului. E clar că e teatru. Piesa a fost scrisă cu un secol în urmă, noi ne agităm doar să alegem distribuţia. Care piesă? O scrisoare pierdută. Autor, după cum bine ştiţi, I.L. Caragiale.

Anunțuri

22 de gânduri despre „Globul vrăjitoarei, profeţiile sociologilor şi festivalul de la Bucureşti

  1. Sunt prea mari orgoliile celor ce-și zic de dreapta, pentru a reuși o uniune împotriva PSD-ului, recte Victor Ponta. Fiecare dintre liderii de partide vrea să iasă în față și astfel vor rămâne cu toții mai în spate.

    Apreciază

      1. Daca ar fi asa, politicienii nostri ar fi un fel de marionete, si nu vreau sa le dau acest credit, ca la randul lor sunt manipulati de autori necunoscuti . Nu vreau pentru ca ar insemna ca sunt nevinovati pentru acest dezastru, si numai nevinovati nu sunt . Puteau face alte alegeri de fiecare data cand ne-au adus mai aproape de prapastie .

        Apreciază

      2. Alegerile omului depind de ofertă. Ce putere reală au politicienii noştri? Puterea de a nu răspunde la telefon cînd te sună finanţatorul campaniei tale, să pună o pilă? Puterea de a spune nu, atunci cînd cei din „staff” vor privilegii? Puterea de a recunoaşte cînd au minţit, de a admite că şi ceilalţi au uneori dreptate? Cam aici se opreşte puterea lor, iar electoratul nostru nu apreciază astfel de gesturi. Resentimentele noastre sunt dirijate spre politicieni, asta intră în fişa postului lor, şi pentru asta sunt plătiţi, ca pe noi să nu ne ducă gîndul în altă parte.

        Apreciază

      3. Atunci sunt prosti crezand ca romanii nu gandesc . Gandesc, dar si simt, simt o scarba imensa fata de orice politician . Asta inseamna procentele de absenta de la ultimele votari .

        Apreciază

      4. Oamenii gîndesc, asta e principala problemă a celor care scriu scenariul, de a-i face pe oameni să gîndească cît mai puţin. E normal ca nemulţumirea oamenilor să se reverse asupra celor cu care au contact direct. dacă se enervează la coada de la poştă, se ceartă cu persoana de la ghişeu, dacă întîrzie tramvaiul, se ceartă cu vatmanul. Aşa e viaţa. ne certăm cu cei la care ajungem.

        Apreciază

      5. Crezi ca i-a obligat cineva sa fie lacomi si necinstiti ? Nu, cineva a profitat de asta, iar noi avem tot dreptul sa le aruncam in fata asta .

        Apreciază

      6. Nimeni nu este obligat să fie lacom şi necinstit, nici negustorul, mediucl, profesorul sau preotul. Dar printre toate profesiile se găsesc păcătoşi. În politică probabil mai mulţi decît în altă parte.

        Apreciază

      7. Mai multi ? Toti ! De la cel mai simplu membru de partid care tace in speranta unei functii, pana la sefi care…am spus deja .

        Apreciază

  2. Mergând pe acest principiu, ar însemna că Băsescu = Ponta = Udrea = Crin = Mircea Diaconescu… Păi, atunci n-are rost să mergem la vot! Eu aș zice că fiecare lider are felul lui de a profita de funcții. Mai mult sau mai puțin dureros pentru nație.

    Apreciază

    1. Noi nu avem lideri. Suntem prea mici, prea slabi. Avem administratori. Orice administrator are pilele lui, are familie, rude, prieteni, amantă…pe care îi favorizează. Restul primesc ce vine la rînd. Unii mai rămîn pe dianafară. Unii administratori sunt mai gospodari, alţii beţivi sau hoţi, dar pînă la urmă, cantina tot cantină rămîne, nu se transformă în restaurant.

      Apreciază

      1. Asa este…dar repet : pana nu le vom aplica, toate discutiile pe aceasta tema sunt terne, zadarnice…Din pacate „invartitul ” cuiului in rana nu functioneaza la Romani, ca vorba aceea : rau cu rau…dar mai rau e fara rau. Jalnic…

        Apreciază

      2. greu de convins un popor format din indivizi care cred, fiecare despre el, că e cel mai… de aici şi pînă la acceptarea celui cu adevărat mai bun, în loc de veşnica contestare a oricui şi a orice e drum lung – mai ales e nevoie de o punte care se cheamă încredere – la ora la care scriem, această punte nu există

        Apreciază

      3. Asa este…din pacate. M-am implicat in Miscarea Meritocrata…In „principiu toti sunt de acord…in realitate le convine asa cum este. Chestia cu rau cu rau…Pai cum sa primeze valoarea, cand „eu” stiu ca n-am?! Cum sa primeze dreptatea, corectitudinea?! Adica sa nu se mai faca matrapazlacuri?! Sa nu pot face o nefacuta?! Prea de tot dom’le, prea de tot…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s