O mare problemă a acestei lumi este ea însăşi


Nu este o descoperire, ci o stare de fapt pe care nu văd ce m-ar împiedica să o relatez aici. Nu vreau să vă plictisesc cu concluzii, exemple sau maxime. E o constatare pe care o poate face fiecare dintre voi, pe cont propriu şi în intimitatea eului său. Comparaţi autodescrieile cunoştinţelor voastre (X despre X) cu opiniile celorlalţi despre ei (Y despre X, Z despre X,…) şi veţi avea surpriza să descoperiţi singuri una din cauzele funcţionării defectuoase a lumii în care trăim. Sunt curios să aflu dacă veţi simţi nevoia să vorbim despre asta. Admiterea existenţei acestei probleme este un prim pas spre rezolvarea ei. Desigur nu poate fi vorba decît de soluţii individuale. Dar mai multe soluţii individuale por duce la o soluţie colectivă.

Anunțuri

13 gânduri despre „O mare problemă a acestei lumi este ea însăşi

  1. Ce crede fiecare despre el vs perceptiile celor din jur e un subiect extrem de vechi de dezbatere. In plus, in fiecare tara avem particularitati. La noi ar fi particularitatil negative care te izbesc in moalele capului – respectiv faptul ca, in general, oamenii vorbesc foarte urat unii despre altii din diferite motive. Un alt aspect, in mediul de afaceri, este preluarea si modificarea „pozitivismului” american – adica hai sa vorbim doar de bine, ca sa nu ne fie noua rau. Mie subiectul propus de tine mi se pare extrem de amplu si contine cauze psihologice, sociale, economice si din ce in ce mai mult si politice.

    Apreciază

  2. Propun că începem cu cauzele. Ce mă determină pe mine să vreau să fiu altcineva decît cel ce sunt? De ce nu vreau să mă accept aşa cum sunt? Cine îmi garantează că redistribuirea în alt rol (dacă s-ar produce) mi-ar aduce mai multe satisfacţii decît necazuri?

    Apreciază

  3. Lipsa de informaţii complete duce la opinii diferite, parţial deformate. Minciuna, ascunderea adevărului, limitarea comunicării, lipsa timpului liber, pierderea disponibilităţii de socializare reală ar fi factorii care conduc la crearea de opinii diferite despre un unic subiect.

    Şi totuşi nu cred să fi fost perioadă în istorie în care omul să fi fost 100% sincer, 100% deschis, 100% comunicativ, 100% liber. Probabil nici în comuna primitivă n-a fost aşa. Mă întreb: cum am putea, tocmai acum, să dăm peste cap milenii, să realizăm societatea perfectă, utopia pozitivă…?

    Şi tot eu îmi răspund: masiva nivelare intelectuală în curs – spălarea de creiere, dacă vrei – poate duce la obţinerea unui rezultat similar, prin dispariţia opiniilor separate, de fapt a posibilităţii şi apoi inerent a dorinţei de a avea o opinie personală, în legătură cu orice subiect. Şi-atunci cînd nu-ţi mai pasă nu mai analizezi, nu mai judeci, nu mai discuţi, nu mai controversezi, nu mai acuzi. Nu mai… nimic, decît execuţi ordinele şi atît. Android – sună cumva cunoscut, doar că e exact invers: omul transformat în robot, nu robotul cu formă umană.

    Ăsta să fie idealul omenirii? Sau doar al celor ce-o manipulează?

    Apreciat de 1 persoană

      1. Aceea nu se poate obţine decît în condiţiile unei educaţii sănătoase, ori după cum vezi educaţia ne este distrusă tocmai în scopul de a nu putea ajunge la un nivel de conştienţă (awareness) suficient de mare încît să răsturnăm starea de lucruri la nivel planetar.

        Întrebarea se pune însă: va fi natura omului capabilă să menţină, să întreţină o societate curată din toate punctele de vedere, avînd în vedere multiplele tare genetice independente de voinţa individului (şi a societăţii per ansamblu)?

        Apreciază

  4. Omul este creat cu dorinta de a supravietui chiar in detrimentul celorlalti. Asa imi explic eu diferenta dintre ce cred eu despre mine si ce spun altii. Eu imi voi tine partea mea, ei ma vor caracteriza ca pe un posibil inamic al bunastarii lor. Dar daca le servesc interesele, parerea lor despre mine va fi buna.

    Apreciază

  5. „Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întâmpla ceva în ea….” spunea Noica în Mathesis sau bucuriile simple si mi-as permite sa adaug „eu nu sunt eu .. dar cum as fi? daca in vise sunt un ZEU eu nu sunt eu dar cum as fi? daca in viata sunt ATEU. si totusi cine sunt? poate un vis in viata poate un vis pe drum dar mai ales sunt mereu pe firul subtire de ata al vietii ce-n visare o traim…” Concluzionand daca nu exista solutii acolo unde nu exista probleme poate ca nu exista probleme acolo unde nu putem gasi solutii?are vreun sens?

    Apreciază

    1. Cred că are. Visele nu reclamă soluţii. Nici aspiraţiile. Atitudinile deliberat false, în schimb, duc la complicitate dacă le tratăm cu indiferenţă. Cum să mă port cînd 80% din semenii mei se declară religioşi (nu-i obligă nimeni şi nici nu cred că au un cîştig din asta), în timp ce 90% sunt corupţi (zice statistica). Oricît de multe lumi virtuale mi-aş alege, de această dilemă nu scap.

      Apreciază

      1. Explicaţia e simplă: religia şi credinţa (falsă, greşit înţeleasă) sînt simple instrumente care ajută la evadare, în mîinile infractorilor. Aşa cum pe atleţi – spre exemplu – îi mai vezi făcîndu-şi cruce înainte de o probă importantă şi grea, aşa fac şi hoţii, criminalii etc. Îşi spun în gînd un „doamne-ajută” înainte, un „doamne iartă-mă” după comiterea faptei şi în mintea lor sînt deja curaţi lacrimă la suflet fiindcă „domnul” i-a iertat. Asta e ceea ce-i mînă înainte: ideea că orice ar face, le e iertat instantaneu.

        De aceea pe cei mai mari nemernici îi vezi cu cruci de aur de cîte două kile atîrnîndu-le pe după cefele de porci şi îşi fac (teatral, atunci cînd ochiul lumii e pe ei) temenele şi pocăinţe. Acolo unde (pare că) musteşte credinţa, acolo de fapt colcăie păcatul.

        Apreciat de 1 persoană

    2. Cînd vrei să dai la peşte trebuie să răstorni bolovanii dacă vrei să găseşti rîmele; dar mai întîi trebuie să ştii (sau să intuieşti) că ele sînt acolo. 😉

      Cu alte cuvinte, dacă nu sîntem capabili de a găsi soluţii asta nu implică deloc faptul că ele n-ar exista ci atestă doar impotenţa noastră de a ne ridica la nivelul necesar pentru a le intui şi apoi a le căuta acolo unde trebuie. 😎

      Apreciat de 1 persoană

  6. …raspunsul dilemei ar putea fi TIMPUL(sau l-ar putea aduce)! este tot ceea ce noi romanii ne mai putem permite sau poate aici sa fie contradictia? iar in final pentru cei 80% …”fericiti cei cu duhul” nu?iar statistica cine o tine ? cei 10%? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Nu cred ca mai multe solutii individuale pot duce la o solutie colectiva. Solutia individuala este solutie individuala. Solutia colectiva o doresc puturosii, profitorii, evisceratii. Nu sunt „prea ” dur…Este o realitate. Cand te intrebi CUM, de fapt vrei sa eviti problema. Cand esti sufocat de perplexitate in fata porcariei pe care o traim, in fata acestor dezechilibre abracadabrante : ACTIONEZI…si atunci solutia este individuala. Nimeni nu poate actiona, simtii si gandii pentru altul. Fiecare le stie, sau ar trebui sa le stie…pe ale lui. Nu suntem identici, suntem UNICI, ca si solutile.
    Nu cred ca „timpul” poate rezolva ceva. Cel mullt poate provoca dezechilibre si mai mari. Totul se petrece acum si aici…Restul este …flecareala.
    In egala masura a reduce totul si a justifica totul ca …”lupta pentru supravietuire”…este inept, este gregar.
    Cu respectul cuvenit voi vorbi si despre „cei saraci cu duhul”…despre cei care amintea „Cristina”. Este o interpretare eronata. Iisus niciodata n-ar fi dispretuit pe cei prosti sau pe cei nebuni(?!). Saracia in duh este CURATENIE SUFLETEASCA. Adica in suflet n-am adunat „comorile” acestei lumi, comori ce se dovedesc trecatoare, fara nici o valoare reala. Saracia in duh presupune bogatie sufleteasca, ca doar in inima(simbolul sufletului) se afla comoara adevarata, care nu poate fi furata sau distrusa de lumea aceasta. Din acest motiv sunt FERICITI cei bogati la suflet, dar saraci… in sensul pe care-l da ignoranta acestor notiuni : sarac/bogat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s