Majordomul, Alex şi dialectica destinelor


Alex este un om terminat. Acesta nu este tocmai starea de fapt, ci o opinie. Opiniile e bine să fie tratate cu circumspecţie, mai ales când vin din partea adversarilor. Asta ştie oricine, aşa cum orişicine are adversari. – notează Majordomul cu satisfacţie în jurnal. Majordomul îl cunoaşte pe Alex, dar n-au fost niciodată prieteni. Un majordom adevărat nu-şi permite prieteni. Dar majordomul a scris despre Alex şi altă dată. Atunci Alex era Sandu, iar majordomul livra periodic note informative legate de tovarăşul Sandu, note pe care se străduia să le menţină echilibrate şi juste. Indirect, tovarăşul Sandu îi sprijinea eforturile, fiindcă îşi vedea de trebea lui, problema era că tovarăşul Sandu avea un frate, iar fratele se hotărâse să trăiască în RFG, ţară în care nu ajunsese cu acte tocmai în regulă. De aceea Sandu era supravegheat, majordomul era omul potrivit, fiindcă nu exagera şi nu se lăsa dus de val. În fond, nimeni nu-i voia răul lui Sandu, dar datoria era datorie.

Sandu s-a transformat în Alex după ce am trecut la economia de piaţă şi după ce şi-a înlocuit nevasta cu o amantă mult mai performantă în toate privinţele. Mutarea de stare oarecum civilă a făcut parte din pachetul compensatoriu, destul suferise Sandu alias Alex din partea odiosului regim. Una din consecinţele vizibile ale mutaţiilor social-economice a fost prosperitatea lui Alex, nu ieşită din comun, dar remarcată de ochiul înţelept şi vigilent al politicii.

În România aflată în plină reformă este imposibil să fii bogat şi apolitic în acelaşi timp – notează Majordomul în altă parte. Aşa a luat naştere cariera politică a lui Alex (în termenii pluripartitismului) – carieră care l-a purtat prin circa 4 partide şi o platformă. Involuntar, după cum avea să specifice în repetate rânduri, Alex a trecut prin toate etapele unei democraţii originale. Ce înseamnă în fond să lauzi muncitorii care au venit să facă ordine şi pe urmă să le închizi fabrica, sau să ţi se zburlească mustaţa împotriva ungurilor şi pe urmă să guvernezi cu ei? Înseamnă că ai înţeles să-ţi faci datoria. În acest punct, părerile lui Alex şi ale Majordomului coincideau. Asta au învăţat amândoi la şcoală, pe vremea când în România se mai făcea şcoală adevărată, şi asta desluşeau ei prin necesitate înţeleasă. Restul sunt poveşti pentru domnişoare de pesion, care nu mai există – nici domnişoarele, nici pensionul.

Ce nu ştiu cei doi, Alex şi Majordomul, este că ei formează cu adevărat o echipă. Fiecare activist are nevoie de turnătorul său, dar fiecare trebuie să-şi cunoască măsură. Această descoperire aparţine Povestitorului şi ea a fost rostită pentru prima oară în clubul El Comandante Primer la un păhar de Daiquiri.

Legea coridei, spunea Povestitorul, cere un echilibru, dacă taurul e prea puternic îl face praf pe toreador, dacă e prea slab, se plicitseşte publicul, în ambele cazuri spectacolul pică. Tot aşa e şi cu turnătoria în România, turnătorul trebuie să fie bun, altfel şeful lui va fi acuzat de lipsă de vigilenţă, dar nu e bine ca turnătoarul să fie prea bun, fiindcă atunci apar prea multe probleme nerezolvate în parohia şefului său.

Inutil să mai specificăm un amănunt. Notele informative pe care Majordomul le-a scris despre Alex, pe atunci Sandu, prin anii optzeci, nu i-au împiedicat să colaboreze democratic în anii nouăzeci, când viaţa avea alte înţelesuri.

Va urma.

Anunțuri

3 gânduri despre „Majordomul, Alex şi dialectica destinelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s