Goodbye world, sau ce am învăţat despre iad


Poate că vă uimeşte titlul? Cum, ştim cu toţii că iadul este răul în timp ce raiul este binele, nimeni nu vrea să ajungă în iad, toată lumea vrea să ajungă în rai. Pproblema este că nimeni încă nu a ajuns încă în rai, sau mai exact nimeni nu s-a întors din rai ca să ne povestească cum a fost primit acolo. Deci, veţi întreba, dacă te îndoieşti de rai, te îndoieşti şi de iad? Aici am unele rezerve.

goodbyeworldNormal că nu am ajuns la aceste rezerve din senin. Ele mi-au fost confirmate din când în când, fie din proprie experienţă, fi din experienţa altora. Nu în ultimul rând din artă, vezi filmul „Goodbye World”, de unde este şi imaginea – cu un mesaj clar: răul nu are natură exterioară, el se găseşte în noi.

Subscriu. Iadul se găseşte în noi, poate că suntem iadul. Nu ne place, fiindcă am fost obişnuiţi încă de mici cu ideea (falsă) că merităm ceva mai bun. Mai exact: că merităm ceva mai bun, de aceea ar trebui să fim mai buni noi înşine. Doar că la capitolul bunătatea proprie rămânem de obicei datori. Natura noastră ne îndeamnă să vedem şi să condamnăm răutatea altora, iar pe noi să ne vedem pe post de victimă. Nu suntem la fel de deschişi când e vorba de victimele noastre şi de răutăţile noastre.

De aceea consider că mă pricep la iad şi nu prea ştiu cum vine vorba cu raiul acela, promis dar de neatins. Nici nu ştiu dacă aş fi binevenit în rai, probabil nu, nici nu ştiu dacă eu m-aş simţi bine acolo. În iadul meu, în care trăiesc de ani de zile, de bine, de rău, mă descurc. Îi cunosc capcanele, uneori mai cad într-una nouă şi bag la cap, dar cel puţin mă simt acceptat, nu trebuie în fiecare clipă să mă gândesc că urmează să fiu dat afară. Da, e o lume mizerabilă, la fel de mizerabil sunt şi eu, aşa că până la urmă ne împăcăm.

Şi mai cred ceva: iadul acesta, din care adesea vrem să scăpăm, nu are scăpare. Îl ducem cu noi, oriunde mergem, până dincolo de sfârşitul acestei lumi.

Anunțuri

9 gânduri despre „Goodbye world, sau ce am învăţat despre iad

  1. …rar vei găsi un om care sa spună că trăieste in iadul lui, pe care-l recunoaste mai bine decat raiul şi mă gândesc că e mai bine aşa, mai corect faţă de toate greselile pe care le facem şi le ştim, dar nu le recunoaştem altora, mai corect faţă de gândurile rele, de invidie, trufie etc…trecătoare, de altfel, dar atat de stiute de fiecare in parte. Si cred că dacă printr-o intamplare as cunoaste raiul, probabil..îmi va fi foarte uşor să-l primesc caci zbuciumul de aici..cine stie ..cum s-ar domoli.

    Apreciază

  2. Arunc şi eu o fumigenă: dacă iadul e în noi, de ce raiul ar fi altundeva? Dualitatea omenească e binecunoscută, aşadar… 🙄

    Pe de altă parte, cădem iar în aroganţa de a fi unici în Univers şi ca atare şi Iadul şi Raiul ne aparţin în exclusivitate? 😎

    Apreciat de 1 persoană

  3. Simbioza dintre ”bine” și ”rău” este un fapt, uneori chiar demonstrat empiric. La fel cum suferința și bucuria sunt trăiri ce consumă în final aceeași cantitate de energie, practic e aceeași energie cu conotații diferite. Tind să cred totuși că singuri ne închidem în concepte precum Iad și Rai. Cum ai spuș și tu, nu s-a întors nimeni nici de ”sus” nici de ”jos”, toți au rămas acolo unde i-a strâns pămîntul … în pământ.

    De asemenea e foarte ușor să dăm vina pe un dumnezeu sau un lucifer, prin simplu fapt că nu vrem să arătăm cu degetul spre noi și să-l acceptăm pe ACUM și AICI, exact așa cum ESTE fără o definiție doar simplă existență.

    Cred că ar fi frumos să încercăm să mai ridicăm ochii spre vietățile pământului, oare ele în ce iad sau rai trăiesc ? sau trăiesc pur si simplu? sau simplu și pur?

    Oricum această postare mi-a amintit de o frumoasă poezie a lui Blaga, intitulată ”Lumina Raiului”. Dualiatea este incontestabilă, la fel și faptul că suntem la fel dar în alt fel 🙂

    Spre soare râd!
    Eu nu-mi am inima în cap,
    nici creieri n-am în inimă.
    Sunt beat de lume şi-s păgân!

    Dar oare ar rodi-n ogorul meu
    atâta râs făr’ de căldura răului?
    Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
    de n-ai fi frământată,
    Sfânto,
    de voluptatea-ascunsă a păcatului?

    Ca un cretin stau pe gânduri şi mă-ntreb:
    De unde-şi are raiul –
    lumina? – Ştiu: îl luminează iadul
    cu flăcările lui!

    O zi frumoasă !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Este normal sa cunoastem mult mai multe despre…iad. Doar traim in el si facem tot posibilul sa-l dam si altora…Ca si ura, care nu se invata (doar despre iubire se tin cursuri), iadul a ajuns „natura” noastra comuna. Din nefericire…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s