de Zorin Diaconescu

Digest 26 iunie 2014 şi o întrebare


Gândirea are multe feţe, scopuri şi ascunde multe intenţii, la fel ca netul. Depinde de noi ce vrem să facem din el. De noi şi de echilibrul nostru interior. Faptul că ne plângem e un indiciu, lipseşte rezolvarea.

De fapt aici se impume o scurtă pauză, pentru următoarea întrebare: pentru cine scrie un blogger? Poate aveţi chef şi vă faceţi timp să răspundeţi, cum vă imaginaţi cititorii blogului vostru.

Mă surprinde, cu toate că nu ar trebui, frecvenţa cuvintelor cu conotaţie negativă pe blogurile noastre, predilecţia pentru atitudinile marţiale. Asta nu e o caracterizare generală, e doar o constatare.

Politica e acceptabilă, atunci când autorul are idei. De fapt insistenţa cu care spunem unori că nu facem politică e tot un fel de politică, iar politica se ocupă uneori de noi chiar şi atunci când noi nu ne ocupăm de ea. Merită menţionat:

gangsterismul pseudo-mesianic ridicat la nivel de politica de stat

Citatul e din textul domnului Tismăneanu. Publicarea lui aici îmi va atrage unele simpatii-antipatii inevitabile, trecerea lui sub tăcere ar fi în schimb o dovadă de laşitate.

Am găsit şi o (re)postare cu trimitere la învăţătorii falşi – mă şi vă întreb: nu e destinul oricărui dascăl să ajungă la un moment dat fals? Eu zic că e momentul său de triumf, momentul în care învăţăcelul ştie mai mult şi îi poate spune: fals, magistre. Atunci învăţătorul şi-a atins menirea.

M-am lăsat furat de lecturi în această dimineaţă şi am uitat pentru câteva clipe că nu aveţi atâta timp să citiţi ce scriu eu aici. Doar o observaţie: se publică multă poezie pe bloguri, credeţi că va fi utilă o antologie?

9 gânduri despre „Digest 26 iunie 2014 şi o întrebare”

  1. Pentru cine scrie un blogger? Sunt diferite tipuri de bloguri dar eu am să mă refer la mine. Scrisul e terapie. Am început să scriu pentru sufletul meu. Am remarcat că am cititori interesați de experiențele mele de viață așa că am continuat. Scrisul m-a transformat și s-a transformat. Acum scriu tot pentru sufletul meu și pentru cei care trec pragul blogului, pentru cei care lasă un gând, o remarcă, pentru cei care se regăsesc în ceea ce scriu și cărora le plac ideile transpuse de mine.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  2. exista o diferenta de nuanta între „a se plânge” si „a se vaita”… 😉

    @”pentru cine scrie un blogger?…” – delicata nedumerire-întrebare ce necesita o vasta „elaborare”… 🙂 în ceea ce ma priveste, e o placere si-o bucurie de-a ma juca, de-a „jongla” cu fraze, cuvinte, imagini, etc si de-a (le) împartasi…(în româna, fraceza, engleza…) asa cum a precizat Gabriela, scrisu’ e si-o auto-terapie pentru multi dintre noi… 🙂

    P.S. daca ai timp si interes, voilà de vezi, please: 🙂
    http://myvirtualplayground.wordpress.com/2014/04/04/the-requested-blog-was-not-found-on-this-server/
    „On ne trouve pas la solitude, on la fait. Se trouver au fond d’un trou, dans une solitude quasi totale et découvrir que seule l’écriture vous sauvera… Écrire, c’est aussi ne pas parler. C’est se taire, c’est hurler sans bruit. L’écriture ne m’a jamais quittée… Ne faites rien d’autre que ça, écrivez!”(Marguerite Duras – Écrire) – ”We don’t find loneliness, we simply create it. Imagine being at the bottom of a hole, in almost total isolation and discovering that only writing will save you… Writing also means to shut up. To be quiet, to scream silently. Writing has never abandoned me… Don’t do anything else but just write!”(Marguerite Duras – Writing)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. „pentru cine scrie un blogger? ”

    Răspunsurile tari, le-au dat doamnele de peste mine, de m-au epuizat…
    Biet moldav, mai self-didact în IT, decît în alte domeni în care Nevoia m-a îmbrîncit, am crezut că prin Messenger, Mail, Blog, FaceB sau Goog+, ne-am putea re-umaniza, în hăţaşul junglei cotidiene croind luminoase poiene. Am constatat că Nu.
    Ne in.sinsing.urăm, numai, iluzionîndu-ne că „socializăm”.
    Şi, de fapt, cetitul din sau despre terţi, indiferet de suport (nisip, lut, papirus… digit’s) este tot un fel de voaiorism: unii se fac că nu (se) arată; alţii se fac că nu (se) văd. Dar ambele tabere consimt tacit la… relaţie.
    Cînd scriam pe blogurile mele (am avut cîteva-n 4 ani), credeam că … Pentru că n-am mai crezut, am încetat. Nu prin bloguire ne mîntuim, cum nici prin… alţii, altele. Numai în Noi e Credinţa. Şi, pînă la proba contrariului (contrarietatea, deh), să Credem că Aproapele ne este geamăn (în) suflet, simţire, gînd, crez, ideal.
    În rest… Parole este totul ce blogur’le susţine, cum spunea (altfel) un poet Gînditor şi versificator genial.
    În fapt, scris-cititul este încă o formă de andro-gyne-sinteză, în care sexul-sex e aleatoriu (fie şi „virtual”), indiferent de apartenenţa la unul din cele 4 sau 5 „genuri” atropolo-inventoriate. Deocamdată!
    Mai tîrziu, de vom apuca, vom fi informaţi mitraliat (gen NovaMedia) că „cercetătorii” au descoperit existenţa a tot atîtea sexe, cîte miliarde-n lume trăiesc.
    Că, de nu existau, cum naiba se mai reproduceau… Deci, cercetătorii ceia mai ghini n-ar hi!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. Adaug: nu le-am uitat, doar le-am omis – înscrisurile şi „iconuri”le de pe anumiţi păreţi (fără cai verzi, nici nuci, dar un fel de cuie ale pepe-lilor), garduri, copaci (nevinovaţi, săracii; că de n-ar avea rădăcini, ar tuli-o pe şest), din cărţile de telefoane, pupitre publice, cărţi împrumutate spre a fi… maculate şi abandonate.
      Cred că am spus tot, fiindcă detest tatuajele. Şi aşa suntem crotalizaţi de Soartă,
      Culai Laptop-Hop-hop

      Apreciază

      Răspunde

  5. Legat de poezii, aici îți pot fi de folos cu cel puțin 3 categorii, căci am studiat problema:
    1. Poeți adevărați, atestați critic, premiați pe festivaluri și, zice-se, chiar de introdus în manualele școlare în 10-20 de ani.
    2. Poeți amatori, fără pretențIi de publicare oficială, dar extrem de interesanți (unii chiar bizar de talentați)…
    3. Poeți sensibili în fond, dar netalentați în fond&formă. Toată stima și pentru ei, efortul lor trebuie aplaudat!…

    Bineînțeles, era doar un spirit de semi-glumă ce am scris mai sus, te las pe tine să îi găsești pe cei relevanți – și chiar sunt curios, poate ai nume noi și pentru mine.

    Dacă te gândești să faci și o listă de bloguri dispuse la dispute contradictorii, călite polemic, neblocate într-o filosofie a consensului letargic, LET ME KNOW!… 🙂 . Uneori obosesc de atâta concordie!…:)

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  7. Reblogged this on CRONICA [R] and commented:

    Opinii și bloguri sunt fără număr, dar ce folos? 80% spun că nu le place. Înainte de 89 auzeam același „nu ne place”. Motiv pentru care am fost toți de acord să schimbăm placa. Cu alta nouă. Și ce să vezi? Nici asta nouă nu ne place. Aud voci care mai cer o schimbare. La ce ar folosi?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu