Unde se dă adevăratul bac?


Bacalaureatului i se mai spune şi examen de maturitate, examenul care îl plasează pe tânăr în rândul adulţilor responsabili, după cum de fapt se întâmplă, la noi şi în lume. Ce înseamnă adult responsabil în termenii societăţii secolului 21? Această întrebare are 2 răspunsuri. 1. Responsabil înseamnă un om care îşi asumă răspunderea pentru faptele sale, pe care le chibzuieşte după un sistem de valori morale. 2. Responsabil înseamnă acceptat de societate, în acord cu modul ei de funcţionare, adică omul pe care societatea îl consideră repsonsabil şi îl tratează ca atare. Răspunsul 1 este idealist, 2 e pragmatic. La noi predomină pragmatismul.

Care sunt aşadar standardele de acceptare ale societăţii care dă verdictul: apt sau inapt? Pentru a cunoaşte aceste standarde, este suficient să ne uităm la modul de funcţionare al societăţii. Legat chiar de bacul, despre care citim an de an aceleaşi articole stupide în aparenţă, dar cu mesaje printre rânduri, şi de modul său de funcţionare care ne oferă următoarele indicii: 1. subiectele pentru bac sunt concepute aiurea, din moment ce jumătate din elevi nu le ştiu rezolva; 2. nici camerele de supraveghere, nici jandarmii nu pot determina elevii şi profesorii să renunţe la fraude; 3. cu toate că situaţia se repetă în fiecare an, societatea este incapabilă să ia vreo măsură de corecţie.

Care ar fi necesarele măsuri de corecţie? 1. Orice dascăl ştie că ştacheta trebuie ridicată la nivelul la care majoritatea elevilor o pot trece. Să organizezi un examen la care jumătate din candidaţi nu au nici o şansă este o dovadă de teribilism, sau de rea intenţie, sau pur şi simplu de cretinism. 2. O societate în care nici ameninţarea cu puşcăria nu-i mai sperie pe oameni, are o problemă majoră. Nu e doar o problemă a învăţământului, ci o maladie a întregii societăţi. 3. Incapacitatea societăţii de a reacţiona în anumite împrejurări este cronică, aceleaşi gafe şi dezastre se repetă la inundaţii, la epidemii, etc.

Ştiu că sistemul nu poate fi aruncat pur şi simplu peste bord, că el trebuie înlocuit cu un alt sistem, că sistemul actual, aşa defect cum e, e singurul de care suntem capabili. Din această cauză scriu acum despre adevăratul bac, bacul care te învaţă să trăieşti în România. Bacul care te obişnuieşte cu subiecte şi pretenţii absurde la orice examen, care te învaţă de mic cu furtul, şpaga şi represiunile, bacul care îţi administrează, ca o palmă grea a unui tată obidit, lecţia că nu există nici Dumnezeu, nici lege, există doar supravieţuire. Asta se cheamă în context, procesul de maturizare a individului.

Avem o înclinaţie naţională spre absurd? Citidu-i pe Tristan Tzara, Urmuz, Eugen Ionescu, chiar Caragiale, am zice: da. Poate nu e o înclinaţie spre ci doar un apetit, un simţ aparte al umorului negru. E felul nostru de a fi, când ridicoli şi când sclipitori, pe muchea îngustă de atingere a extremelor.

Anunțuri

14 gânduri despre „Unde se dă adevăratul bac?

  1. Bac-ul = examen de Maturitate?
    Pentru individ sau pentru societate?
    Mai bune erau ritualurile de iniţiere şi trecere, de faţă cu tot tribul!

    Mi-e teamă că şi la Antici, şi la Feudali (precum la kcapitalişti şi kcomunişti) s-a absolvit în două moduri: pe nemerit, abia apoi pe merit; la fel s-a şi „picat”. Factorul emoţional personal a fost motor sau frînă în exerciţiul examinării.
    Frauda, de cînd cu Şarpele şi-n pofida alungării din Rai, nu s-a estompat ci doar s-a perfecţionat. Ca şi Minciuna legalizată ca adevăr. Maturitate sau Bacaloreat, tot un drac: şcoala a dat indivizi neimunizaţi la răul social, necăliţi măcar.
    Culai Păţitu’

    Apreciază

  2. De secole omenirea ÎMBUNĂTĂŢEŞTE boala…Sistemele toate au falimentat şi cum NOI suntem sistemul, de faliment suntem cu toţii răspunzători. Modul cum (nu) funcţionează societate, toate disfuncţiile ei sunt cauzate de megalo-meta-supra egoului ce domină gândirea. Această IMATURITATE nu poate fi corectată, înbunătăţită, reformată…Ea trebuie CONSIENTIZATĂ.
    O spun şi o voi spune, o explic şi o voi explica în permanenţă. Vrem nu vrem ne întoarcem aici, la cauze. Desigur, este agasantă pentru mulţi această „obsesie”, această oglindă care ne arată AŞA cum SUNTEM cu adevărat…conştientizarea egoului., dar pentru cine are ochi şi urechi de „văzut” şi „auzit”…poate fi folositoare oglinda REALITĂŢIi. Pentru cine nu…nu.

    Apreciază

  3. Oricat ar fi subiectele de accesibile, si chiar au fost, dupa patru ani in care au dus-o tot intr-o petrecere,,ani de liceu”, s-au ,,dezvoltat” in subcultura manelelor, Eminescu, Petrescu, Minulescu…. nu sunt pe lista cu Guta si Salam . Parintii au pierdut orice limita a realitatii si sunt furiosi ca profii au devenit brusc corecti . 😀

    Apreciază

    1. Din păcate şcoala a pierdut pariul cu societatea, o societate care promovează lideri într-o ordine invers proporţională cu anii de studiu, ba care chiar dau de înţeles că şcoala doar te încurcă. Dacă ne mai gândim şi la modelele promovate de media pe post de vedete, ce să înţeleagă un adolescent din lumea adulţilor?

      Apreciat de 1 persoană

  4. Care e sistemul de referinţă la care se raportează calificativele apt şi inapt? După cum văd eu lucrurile, nişte unii din Vest – n-ar mai apuca aniversarea ‘aia’! – ne dau în cap repetat cu şablonul ăla în care „trebuie” să ne încadrăm – c-aşa vor ei, că au los cojones cît pepenii (cred ei) – deşi în mod genetic nu ni se potriveşte neam! Pur şi simplu nu sîntem lăsaţi să trăim aşa cum sîntem noi ca români, iar noi nu putem să ne schimbăm; şi sincer să fiu, nu vrem, fiindcă ne-am pierde identitatea naţională, că doar atît ne-a mai rămas.

    Ce dracu’ învaţă copiii şi tinerii noştri în şcoli, altceva decît cum să devină cu succes ‘operatori bază de date’? Adică să ştie să tasteze corect cîştigurile obţinute de străini în unităţile LOR de producţie de pe teritoriul NOSTRU, unde muncesc AI NOŞTRI pe salarii de rahat, iar profitul se duce DEPARTE, LA EI ACASĂ. La ce ne trebuie bac, în condiţiile astea?

    Apreciază

    1. În privinţa integrării îmi amintesc că noi eram disperaţi să nu o ratăm. În 2007 am sărbătorit „admiterea”. Asta s-a întâmplat din cauză că am râvnit la nişte produse pe care ei le aveau şi noi nu. Dă de gândit faptul că produsele lor ni se păreau grozave, ale noastre, nu. Aşa ne-am dus singuri, am fost dispuşi să ne lepădăm de una şi de alta, de teamă să nu cumva să fim excluşi. Pactizarea cu invadatorul e oricum tradiţională, la fel ca şi întoarcerea armelor. De aici pornim. Întrebarea e: continuăm să repetăm aceeaşi poveste la nesfârşit?

      Apreciază

      1. „Aderarea” la … francofonie, natorie şi uerie a arătat clar ce bande bătute-n cap ne „conduce”: Anal-fabeţi care au uitat să salute cuviincios pe limbile mumelor lor, necum în grai voltairian sau măcar cioranian-adoptat; Rahat-economişti pe care i-ar bate la un examen cinstit fruntea zarzavagiilor din pieţe şi a măcelarilor din măcelării (în fine, din ce ni se par a fi); Bocci-strategi care n-ar fi-n stare să reziste la un ceas (pe ceas!) de instrucţie de front.
        Am inversat ordinea-n enumeraţie, dar eu nu mă adresez imbecililor din cele trei, din păcate categorii politruce.

        Apreciază

      2. Din nou aş cere definiţia acelui ‘noi’ din prima frază. Însă tristul adevăr e că ‘noi’ am fost destul de mulţi atunci, iar asta s-a întîmplat fiindcă aceeaşi lipsă de cultură şi educaţie pe care am tot bătut monedă şi care ar fi trebuit să ne dezvolte o gîndire sănătoasă şi logică, laolaltă cu dezinformarea masivă prin toate mijloacele posibile, au făcut ca în grădina vecinilor iarba să pară mai grasă, capra mai voioasă iar covrigii proaspeţi, aburinzi, să pară purtaţi ţanţoş în cozi de către cîinii lor mai bine hrăniţi şi dresaţi.

        Numai că odată căzuţi în capcană, unii (puţini) dintre noi am realizat că de fiecare dată iarba, capra şi covrigii – cu cîini cu tot – care ajung la noi poartă cu toatele inscripţia ‘Made in China’ (sau ‘in P.R.C.’) pe cînd la ei încă există ‘Made in Italy’, ‘Made in Germany’, ‘Fabrique en France’ ş.a.m.d. La noi ce mai poartă eticheta ‘Made in Romania’, în afară de creierele performante, plecate aproape toate la export (ca pe vremea ‘aceea’, însă din cu totul alte motive)?

        Acum, noi avem doar obligaţii, asta e ce-am cîştigat primiţi fiind ca sclavi ai unui grup de interese sau altul. Drepturile pe care (aproape) ni le cîştigasem prin suferinţă pînă în fatidicul ’89 le-am vîndut pe cinci minute de aplauze.

        Şi oricît ar părea de imposibil în condiţiile multitudinii surselor de informare curente, majoritatea încă au bandajul cel negru strîns pe ochi şi zîmbesc la fiecare gidilătură de-a şarpelui cu limba pe obrazul lor, visînd erotic cu ochii minţii larg închişi, total neavizaţi de muşcătura fatală ce va urma.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s