Câte capcane ai reuşit să ocoleşti?


Codrul, despre care am citit că ne-ar fi frate, e locuit de vietăţi de toate felurile, dar e cutreierat şi de vânători care-şi aşează capcanele pentru a prinde în ele prada. Ei, vânătorii, nu sunt neapărat nişte sadici. E modul lor de viaţă, aşa cum modul de viaţă al lupului îl obligă să mănânce mielul dacă nu vea să moară de foame. Ar fi începutul unei dezbateri interesante, dacă lupul ar avea obligaţia morală să depună eforturi pentru a dobândi capacitatea de a se hrăni şi el cu iarbă.

Cred că am atins aici o problemă sensibilă, fiindcă mai toate teoriile pornesc de la ideea că ne naştem la fel, când de fapt unii ne naştem oi şi alţii lupi. Nu defilăm prin viaţă în această formă rudimentară, nu ne sfâşiem întotdeauna victimele în public, fiindcă spre deosebire de lupii şi de oile din regnul animal, omul a mai învăţat ceva: să mintă. Omul lup a dobândit capacitatea de a lăsa impresia că a fraternizat cu mielul, el va merge protocolar la turma de oi să-i ţină discursuri electorale iar, oile, fericite că nu mai sunt nevoite să se teamă de lup, îl vor vota recunoscătoare. Ştiţi ce urmează, că doar lupul nu va mânca fân la cină? Dar printre oi se poate dezvolta spiritul de sacrificiu, disciplina de turmă şi sentimentul datoriei împlinite, aşa că în loc să behăie, să fugă şi să se ascundă, oile se lasă mâncate „civilizat”. Aici e şi problema mea. Când e vorba să fiu mâncat de seamănul meu care se crede lup, eu prefer să fiu necivilizat. Nu doresc perpetuarea unei civilizaţii care acceptă la nesfârşit ideea că unii trebuie mâncaţi de alţii, fiindcă doar aşa ar fi posibil progresul. Progres înseamnă pentru mine să nu mai fim nevoiţi să ne mâncăm unii pe alţii, sau să nu mai credem că fericirea e posibilă doar dacă îi supunem pe ceilalţi.

V-aţi întrebat deja ce m-a apucat?

Ei bine, vorbeam zilele trecute cu cineva, un membru important al societăţii, înainte şi după 1989 (care este, din păcate, anul nostru de referinţă). M-a electrizat afirmaţia lui, spusă pe un ton care nu suporta replică: „Ceauşescu? Ceauşescu a făcut România modernă”. Să ştiţi că nu e vorba de un om închistat în dogmele staliniste, care vegetează cu creierul igienizat şi o pensie consistentă. E un om activ, care mai joacă un rol în viaţa comunităţii şi care nu este nici nostalgic, nici antioccidental, nici fundamentalist pseudoortodox sau prorus. Este, spre deosebire de mine, un om care a înţeles mai bine sensul cuvântului modern. Modern înseamnă pentru el şi pentru mulţi alţii mai eficient. Modern înseamnă un fel de fluidizare a traficului, nu doar a celui de automobile, ci şi a celui de fiinţe umane. Într-o societate dominată de piaţă, omul devine fără să vrea o marfă, iar mărfurile trebuie să circule eficient.

Legătura dintre sistem şi modernism mă urmăreşte de mai multă vreme, mai ales de când a apărut o formă nouă de îndoctrinare: dezvoltarea personală. V-aţi întrebat vreodată cât de personală este această dezvoltare? Succesul social este unitatea de măsură a utilităţii sociale, adică măsura în care individul este util proiectului şi nu sieşi. Cu alte cuvinte, cât îmi foloseşte mie succesul şi în ce măsură mă folosesc alţii în numele lui?

Aşa că, dacă România modernă este cea făurită de Ceauşescu, cea postmodernă adaugă speranţa, inoculată mieilor, că prin dezvoltare personală vor reuşi, într-o bună zi, să devină lupi. Nimeni nu pare interesat, pe de altă parte,  de transformarea lupilor în oi. Aţi recepţionat mesajul?

Anunțuri

8 gânduri despre „Câte capcane ai reuşit să ocoleşti?

  1. Omu-lup şi omul-oaie, măcar de s-ar distinge net… Mai periculoşi:
    – oaia.lup, care muşcă şi tot muşcă sadic din trupul societăţii, făr-a ucide de tot;
    – lup.oaia, care ucide dar nu consumă, că are stomah de ierbivor.
    Şi Pontacul, desigur, cu tot cu executivul şi stătătorii de pomană: cea mai penibilă hibridare din amestecul ovosemenţial de mai sus.

    Apreciază

  2. Nu la astă postare, dar pentru cineva care-i tot dă cu schimbarea de „paradigme” individuale, societare: cînd sămînţa-i de buruiană, de unde-o grădină de flori, măcar un pré fleuri… Şi, de cînd „generaţii” lui Piru-Apolzan-Genu con-duc, mai ales prin contre, acolo nu ar trebui să fie frînari şi bişniţari, Asta ne ajunse societatea: toţi se dau scriitori, deşi pînă şi aflabetul fonetic se sinucide de răul suficienţei lor. Doamne-feri, să ajungem cu toţii a vorbi ca-cum scriu ei; şi, de mai rău, a gîndi, crede, proceda!

    Apreciază

  3. Ai deschis atâtea „fronturi” încât este greu să fac referire la toate…Desigur, toate sunt teme mai mult decât interesante…O voi lua cu începutul…Vânătorii nu sunt sadici…sunt bolnavi psihic, în termeni mai puţin academici, le lipseşte o doagă…Lupul în schimb….este autentintic.Chestea cu moral/imoral este o invenţie umană…atâta timp cât „moralitatea” o dăm după deget, aşa cum ne convine…Vânătorii sânţ nişte îmbuibaţi lacomi, dornici de aşi defula refulările prin violenţă…
    Ne naştem la fel, cred eu, cu toate că venim fiecare cu un patrimoniu Karmic…Asta ne deosebeşte, dar în ceea ce priveşte conştiinţa , ea este inocentă şi lucidă. Acum începe marea crimă a educaţiei în preventoriul familial si mai apoi în viaţa şcolară şi socială…Este drept, pe un patrimoniu „încărcat”…această educaţie generatoare de egoism, va produce efecte dezastruase, sau mai puţin dezastruase, în funcţie de încărcătură karmică cu care venim. Adică unii vom fii mai „homo homini lupus…decât alţii. Repet însă …lupul este autentic, noi o „făcătură”. Oile din turmă vor proceda cum ai spus…însă Iisus ne vorbeşte despre oaia rătăcită. Bisericoşii au interpretat faptul că păstorul lasă cele 99 de oi şi pleacă în căutarea celei de a o suta, adică acelei rătăcite, prin faptul că pentru păstorul bun,şi iubitor fiecare oaie este importantă şi nu o lasă de izbelişte…(mă rog, aici esteo contradicţie…cele 99 de oi lăsate, nu sunt în pericol de a fi halite?) . Dar cum nu asta este interpretarea, nu este nici un pericol…Interpretarea este că pastorul pleacă după singura oaie care MERITĂ să fie apreciată, care nu a acceptat să stea în turmă, care a rupt lantu’.Are potenţial. Asta deja nu mai este „oaie”, şi-a depăşit condiţia, s-a individualizat, şi-a luat destinul în proprile…labe.
    Cât priveşte „modernismul” epocii lui Ceauşescu…nimic de zis. Nebunia, inepţia, confuzia…ziceţi-i cum doriţi…nu are limite, din păcate.
    Eu nu cred în modernism şi nici în sisteme. Sunt însă convins în posibilitatea (obligatorie) de a fi AUTENTICI. Atunci vom fi creativi, nu moderni sau „cool”…
    În clipa în care ne suntem cu precădere de folos nouă înşine si numai nouă inşine…n-am înţeles nimic despre existenţa şi rostul ei

    Apreciază

  4. „Cred că am atins aici o problemă sensibilă, fiindcă mai toate teoriile pornesc de la ideea că ne naştem la fel, când de fapt unii ne naştem oi şi alţii lupi.”

    Eu cred ca in viata pornim cu totii de la aceeasi linie de start. „Oi” sau „lupi” devenim ulterior primei zile sau primilor ani de viata influentati fiind de foarte multi factori interni si/sau externi. Educatia este doar unul dintre acesti factori.

    Apreciază

    1. Ei, nici chiar aşe nu-i aşă, Kire… Mnii, di’un paregzamplu mni s-o propus în varii rînduri să urlu/schelălăi lupeşte. Am preferat să rîmîn fidel Mioriţei.
      Nicolae Ciobanu(l)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s