Ce se vede în partea plină a păharului?


Suntem obişnuiţi cu ideea păharului pe jumătate gol, cu alte cuvinte suntem arhitecţii propriei noastre nefericiri. Nimeni nu refuză perspectiva unui păhar plin, dar dacă n-ai resurse să-l umpli, sau dacă îţi dau alţii peste mână şi-l verşi pe jos – (în această privinţă e foarte greu să stabileşti vinovăţia,  a ta faţă de a altora, disputa e la fel de veche ca şi oul lui Columb) – e bine să înveţi să trăieşti cu păharul pe care-l ai. M-am întrebat adesea de unde râvna după păharul ras? Chiar ai nevoie de el? Chiar nu te poţi descurca cu mai puţin? Uite o cale de a scăpa de stresul păharului vecinului, care pare întotdeauna mai plin, o deschidere spre bucuria păharului propriu, a faptului că eşti în viaţă şi te poţi bucura de el.

Lista de probleme cotidiene începe cel mai des cu sărăcia. Românii se plâng de sărăcie fiindcă într-adevăr sunt săraci. În acelaşi timp avem o atitudine duplicitară faţă de propia noastră sărăcie. Pe de o parte avem tendinţa să o exagerăm, pe de altă parte să o mascăm. Asta e firea noastră. Nu-l cred pe cel care îmi explică cât e de sărac în timp ce răspunde din 5 în 5 minute la telefonul mobil. Sărac înseamnă pentru mine să n-ai ce-ţi trebuie pentru traiul zilnic. Iar tot după mine, pentru traiul zilnic ai nevoie de hrană, îmbrăcăminte, căldură (când e frig afară) şi eventual medicamente, în situaţia că suferi de vreo boală. Toate accesoriile care de regulă nu prea lipsesc tocmai la asistaţi, nu sunt necesare, sunt de fudulie. De aici şi una din dramele noastre, care n-avem ce mânca fiindcă am dat ultimul ban pe o cartelă de telefon şi un pachet de ţigări. Hai să zicem că asta e natura umană. În fond şi alte sisteme de asistenţă socială se confruntă cu aceleaşi situaţii. Înţeleg şi mai puţin nevoia de fast, pe care o plătim tot din sărăcia noastră. E suficient să te uiţi pe stradă, la automobile, – vei crede că suntem o ţară prosperă, ceea ce nu e adevărat, nu suntem de loc o ţară prosperă, atunci de ce trebuie să-i îmbogăţim cu orice preţ pe dealerii de maşini, ca să dau doar un exemplu? De ce trebuie să ne încăpăţânăm să facem nunţi, botezuri şi alte petreceri, la care belşugul trebuie să dea pe dinafară, ca după aceea să răbdăm de foame?

Răspunsul simplu e: fiindcă noi suntem români. E un răspuns prea simplu, cred că ar fi cazul să ne mai punem mintea la contribuţie.

Anunțuri

10 gânduri despre „Ce se vede în partea plină a păharului?

  1. Ce/mi pare nu bine de la căt mai am de trăit (moşnegeşte!), e că nu voi mai apuca să-i văd pe to(n)ţi „pedestrînd apostoliceşte (deşi, iar e un neadevăr evanghelic), cu motoarele private pe chituci, private şi din pricina penuriei derivatelor din ţiţei, ori din drastica, strategica lor folosinţă…
    Vă aduceţi aminte de „cozile” ceauşine şi „alternanţa” pe zile, cînd unii şi-au permis 2 maşini cu cîte o înmatriculare: una cu soţ, alta fără soţie… Pînă n-a apucat să-şi procure o a doua maşină, un drac de ‘administarator’ pe partea „întreţinere” a unui spital (e drept, cel mai mare din parcarea judeţenească) suferea ca un cîine de salon ce era că, tot la 2 zile, trebuia să parcurgă cel nici un km pe jos, de doar două ori pe zi… Mentalitate de inginer de şantier, şef au ba.
    Francofil fiindu jE, prefer jumătatea plinuţă a ulcicuţei cu vinaţ, Cu ţuicuţă, prefer ca moldav ce sum, ţoiul plinuţ. Sărac-sîreac, dar nici chiar aşa – cum ne stiupizdizesc mediatecii prin gurile unora de se cred casandre, dar sunt doar farisee mironosite.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Păi era cazu’ să te hotărăşti. Odată te-ntrebi ce se vede-n partea plină a… păharului, da’ răspunzi la altă-ntrebare: De ce ne place să ne repezim s-o bem, după care normal, să răbdăm de foame? Cică fin’că suntem români! Eu aş risca un alt răspuns, din multele posibile: D’aia!
    Ce zici?

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sărăcia se dă după vremuri, are alte standarde şi asta este o altă ipocrizie, dintre multe altele… Sărăcie este într-adevăr, când nu-ţi poţi asigura stictul necesar existenţei. De fapt singurii care pot spune că au cunoştinţă despre sărăcie, care ŞTIU ce înseamnă sărăcia, sunt cei care au fost cândva bogaţi. Un sărac care nu a fost niciodată bogat, cochetează doar cu sărăcia.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nimeni nu-şi dă seama că problema adevărată nu e paharul şi conţinutul său variabil, ci sticla de lîngă piciorul mesei, din care torni ce torni în pahar pînă se goleşte definitiv şi irevocabil.

    Asta e diferenţa dintre cel ce bea stînd la masă şi cel ce priveşte scena de afară, din spatele geamului.

    Apreciază

  5. @”E suficient să te uiţi pe stradă, la automobile, – vei crede că suntem o ţară prosperă…” – da, asa-i! de câte ori revin în România, ma „minunez” de-acesta „prosperitate”, de fapt ca-n gluma aia cu gardu’ si cu leopardu’… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s