Cauza şi defectul (1)


Polisemia cuvântului cauză în limba română nu e întâmplătoare. Dacă vorbim de cauză ca obiect al convingerilor unei persoane, acestea în mod obişnuit sunt de natură nobilă. Aşa cum se întîmplă de obicei cu noţiunile care aparţin sferei ideale. Teoria e şi ea de obicei corectă şi atrăgătoare, în teorie se rezolvă toate problemele şi nu există îndoieli. Teoretic funcţionează, fiindcă o teroie e o construcţie logică unde nu se admit fisuri. Dar practica înseamnă aplicarea teoriei, iar pentru aplicarea oricărei teorii e nevoie de oameni, iar în momentul în care intervine factorul uman, lucrurile se complică. În primul rând, oamenii vor înţelege – interpreta teoria în mod diferit, fiindcă ei sunt obişnuiţi să raporteze totul la experienţele lor anterioare, acesta fiind principalul mecanism al învăţării la homo sapiens. În al doilea rând, capacitatea de a aplica teroia însuşită, trecută prin filiera interpretării individuale, este diferită de la individ la individ. Există aşadar probabilitatea ca la aplicarea unei teorii în practică să ne trezim cu două tipuri de executanţi: capabili şi incapabili. Individul capabil îşi va îndeplini misiunea în timp ce individul incapabil va încerca să-şi ascundă incapacitatea, în urma unei reacţii naturale de autoapărare. El va compromite aplicaţia prin sabotare – dezinformare pentru a ieşi avantajos din impasul în care s-a găsit datorită incapacităţii sale. Consecinţele acestor perturbări sunt greu de prevăzut, dar este normal ca ele să se reproducă la diferite nivele ale sistemului, de fiecare dată la bază stând nevoia de a ascunde un eşec, sau de a-l prezenta drept un succes. Am trăit tentativa de aplicare a teoriei marxiste în România, care a fost de la început şi până la sfârşit un şir neîntrerupt de eşecuri, prezentate drept succese. Nu a existat o altă posibilitate, fiindcă era de neconceput ca poziţia oficială să declare populaţia inaptă pentru marxism-leninism. Formula consacrată era de a admite că mai există şi lipsuri, dar acestea nu aveau voie să depăşească o anumită cotă, sub cea de alarmare, când ele de fapt defineau întregul sistem. Din păcate nu am învăţat nimic din experienţa acelui sistem, sau chiar dacă am învăţat ceva, pur şi simplu nu suntem capabili de altceva şi repetăm în continuare acelaşi greşeli, explicându-le cu o altă terminologie dar cu aceeaşi ineficienţă.

Această practică a compromisului face diferenţa dintre societatea bazată pe compromis şi grupările radicale. Până în prezent, toate revoluţiile au pornit de la aceste grupări radicale, care fie au suferit un eşec şi s-au transformat în martiri, fie au învins şi s-au transformat în dictaturi din neputinţa de a accepta că nu toată lumea era pregătită pentru schimbările propuse, că ele nu erau acceptate unanim şi că de obicei criticile sunt mai populare decât laudele, deci dacă aplicăm regula democraţiei, cade sistemul, dacă salvăm sistemul, ne transformăm în dictatură. Mă tem că dacă ar mai fi în viaţă şi capabil să candideze, Nicolae Ceauşescu ar câştiga alegerile prezidenţiale din România anului 2014 în modul cel mai democratic.

(va urma)

Anunțuri

13 gânduri despre „Cauza şi defectul (1)

  1. …spui (la un moment dat): „o teroie e o construcţie logică unde nu se admit fisuri”.
    Spun: se admit, dar se numesc (si se sanctioneaza ca atare, vezi cazul sofistilor) sofisme sau incompletitudini (Godel).
    Si: „populatia” e apta pentru orice. A dovedit-o!

    Apreciază

  2. Prima „fisură” asupra abordării oricărui subiect constă în faptul că acceptăm ideea…”principalului mecanism al învăţării umane”. Aici este buba…de care tot încerc să vorbesc. Noi nu întâmpinăm noul cu o minte aptă să primească CUNOSTEREA, noi apelăm la memorie, la „cunoscut”, la etichete, prejudecăţi, clasând noul în vechile tipare. Vinul nou în burdufe vechi…precum spune Iisus…nu ţine. Apoi din fisură în fisură, din interpretare în interpretare, telefonul fără fir aduce cauzei…defectul scontat.
    Că gruparea este radicală, sau nu, amorţită sau revol’ţionara, cu da-i si lupta necusorule…cu nostalgii inepte, cu frustrări şi defulări echivoce, nu mai contează. Cred că vor trebui clarificate noţiunile de reforma, revoluţie şi rebeliune…dar luând-o d’a fir a’ păr…îmi este teamă că divagaţia ajunge mai întinsă că dizertaţia…şi nu este în regulă. Subiectul este oricând de actualitate în lumea nostră suferindă de… progeria.

    Apreciază

  3. Dar, abia aştept să Vă pronunţaţi (d)efectual, şi despre „tranziţia”-n care s-au năruit cu rea credinţă nu numai edificiile viabile dinaintea lui 1989, ci şi Încrederea noastră-ntr-o societate etică, morală, echitabilă şi echilibrată. Un Stat de Drept, nu de dreptul netrebnicilor la orice…
    E la modă, e trendy să dai cu parul în oalele şi geoalele cadavrelor (profanate) komunistoide.
    Încercaţi şi cu „kapitalismul” acerb de vivace de acum, că doară tot îl trăiţi, nu-l simulaţi.

    Apreciază

      1. AIA, proclamată de burukanake, îmbrăţoşată cu gura plină (nu spun de ce, dar de cine, zic:) de iliesco-petro-stolojano&isăreskcano, + kapiikukapreleconstantineşti, plus kiorănii-kiorilor de băseşti – de am ajuns, după un sfert de secol, mai rău ca la 1877!… Pesemne, de aia au Alungat, dat de-a’zvîrlitelea Învîrtiţii
        Ştiaţi, ori nu că karolaki’ntiul cu fufele şi partizanii lui n-au dat (petice de) pămînt orfanilor, văduvelor şi supravieţuitorilor marelui măcel balkanic, poreclit infam „independenţă”, decît după… 1907 – care a fost Culmea culmilor scîrbelor de tot felul adunate răbduriu, religios, ale ţăranilor Ţării aste?
        Mai ştiţi că la fel s-a procedat „la împroprietăriri” – anapoda! – după fiece „rezbel” patriotard?
        Cui au servit Toate aste – se vede!
        Cum, care Tranziţie: Asta, care a permis distrugerea Oamenilor şi Averilor Ţării, încă numită (pînă cînd, oare?) a romînilor…
        Da, Romînilor, ca la Hronicari şi Viaţa romînească, nu cum pretind delatorii. Rîm, echivalentul feudal-timpuriu al celei de-a doua Rome, svetîi Rîm:Constantinopole!… Nu „roma” vandalilor belitori, crucificatori, violatori… templieri.

        Nu Vă doresc să-mi meniţi ce mi-a „recomandat” cîndva votre colonel, supra: că, cine recomandă nu face decît să se recomande.

        Apreciază

      2. Completez la: „Pesemne, de aia au Alungat, dat de-a’zvîrlitelea Învîrtiţii”, Snaga Întreagă a Ţării, obligîndu-o să aleagă între: a muri aici, de foame şi marginalizare, cu măciucarii armaţi peste ei, ori de a mai spera la supravieţuire, slugărind la praguri străine…

        Apreciază

  4. Toate teoriile au fost sabotate. Fie din naştere, fie pe parcurs. Nu s-a ţinut seama de individ-individualitate, ci s-a gîndit întotdeauna la scară macro, ca grup-popor. Cea mai mare greşeală e să iei din popor cu polonicul şi să încerci să torni în forme. O să curgă pe-afară de fiecare dată.

    Singura teorie viabilă e cea care se îngrijeşte de individ în primul rînd, oferindu-i sustenabilitate totală indiferent dacă acesta poate/doreşte sau nu să facă parte din vreo comunitate.

    Împărţirea cu rest condamnă orice teorie la moarte.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s