Misterul zilei de luni


Mîine se va împlini săptămâna de la ultima piruetă a buclei spaţio-temporare cauzatoare a unui lanţ de întâmplări memorabile.

Profesorul fusese chinuit toată duminica de o durere sâcâitoare de dinţi, o tortură căreia i-a rezistat cu greu şi cu o supradoză de Nurofen, din fericire fără efecte secundare notabile. Luni, la prima oră, porni spre cabinetul doctorului M., stomatolog şi prieten într-ale pescuitului cu profesorul. Asistenta doctorului îl pofti pe profesor să ia loc în salonul de aşteptare, îi oferi o revistă şi un păhar cu apă de la instalaţia de apă plată Fântâna Fermecată, pe care tocmai o recepţionase. Doctorul lipsea, avea o problemă, dar avea să revină în scurt timp.

Doctorul M. tocmai parca automobilul sau Hyundai (doar 2000 de km la bord) în curtea împrejmuită de un gard de metal, pe care scria cu litere uriaşe FIALA SERVICE. La bordul automobilului care mai mirosea a fabrică se aprindea un bec portocaliu şi oricât a căutat doctorul, chiar şi cu dicţionarul – doctorul era fluent în franceză, prospectul maşinii era în engleză – nu-i dăduse de capăt şi cum era un tip pedant, nu neglijase problema. Renunţase la o deplasare duminică,  iar acum îl căuta de d-l. Feri, expertul în automobile Hyundai, care, ghinion, tocmai ieşise, dar avea să revină, aşă că doctorul se aşeză înapoi în automobil, deschise portiera şi încercă să se relaxeze.

Domnul Feri intra preocupat pe poarta Primăriei, purtând în mână nişte hârtii într-o învelitoare de plastic. Abonamentul la parcarea de reşedinţă a soţiei sale expirase de câteva zile, prin vecini se vorbea de o altă familie care aranjase să închirieze ea parcarea, motiv de stres şi o duminică ratată în familia d-lui Feri, care era hotărât să rezolve problema, apelând la colega sa din şcoala primară, Neli (mai nou pe FB se scria Nely, cu igrec), ceva şefă de birou la serviciul urbanism,  care se ocupa şi de liniile trase cu vopsea albă din faţa blocurilor, devenite odată cu UE parcări de reşedinţă. Numai că, doamna Neli sau Nely tocmai ieşise, avea o mică problemă,  dar avea să revină, aşa că d-l. Feri se postă strategic la locul pentru fumat, amenajat în conformitate cu instrucţiunile şi recomandările de la Bruxelles.

Doamna Neli, sau Nely, îşi luase inima în dinţi şi pornise să-l caute pe profesor încă de dimineaţă, aflase de la o vecină a acestuia că luni avea ore numai după masă, deci era hotărâtă să-l prindă acasă şi în amintirea unei excursii în Egipt, la care participaseră amândoi – şi care a fost urmată de unele bârfe pe la coafor şi prin birouri, dar bârfele s-au stins repede fiindcă atât profesorul cât şi d-na. Neli erau divorţaţi – intenţiona să-l roage să o mediteze pe Kuky, fata coafezei la care apela de fiecare dată când nu avea programare şi era mare înghesuială din cauza vreunei nunţi sau similare. Vecina o asigură că profesorul ieşise, dar avea să se întoarcă peste puţin timp, aşa că o invită la o cafea şi o ţigare pe balcon.

Aceasta a fost ultima piruetă a buclei spaţio-temporare cauzatoare a unui lanţ de întâmplări memorabile, în urma cărora profesorul a ajuns să se aştepte pe sine însuşi. Şi când te gândeşti că acelaşi lucru li se poate întâmpla, la alt nivel, şefilor de state?

Anunțuri

6 gânduri despre „Misterul zilei de luni

  1. Ăsta-i rezultatul capitalismului, unde chipurile grîul e ales de pleavă şi neghină, apoi bobul mai mic e aruncat pe linia de rezervă. „Să rămînă numai perfecţii!” Şi atunci cînd aceia lipsesc la apel din oarece motive, o lume întreagă intră în stand-by sau într-un dead-lock ca cel prezentat în articol. Un sistem tîmpit, promovat şi susţinut de o pleavă incapabilă să-şi lege şireturile de unii singuri!

    Apreciază

  2. Pe aici , pe la ţară, piruetele spaţio- temporale nu au nevoie de spagate metafizice pentru a-şi dezvălui frusta sordiditate, nu numai în zilele de luni.
    Aveam nevoie la primăria comunală de o hârtie, şi la propriu şi la figurat, o hârtie purtatore de ştampilă..Emitentul nu era în biroul sau. După o astepatare aflată în limite rezonabile, la insistenţele mele, am fost asigurat că emitentul va veni…că doar are haina în cuier. Întradevăr, în cuierul de după uşa atârna un sacou de o culoare echivocă…După o a doua rundă de răbdare rezonabilă , am renunţat plecând uşor dezabuzat. Ulterior am aflat că „emitentul” foloseşte cuierul drept alter ego atunci când lipseşte „motivat” de la slujba.
    Să fiu sincer…nu m-am întrebat cum s-ar fi simţit Obama în locul meu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s