În ce împrejurări s-ar putea îmbolnăvi Satana de cancer?


Nu e nevoie să zâmbiţi.

Iniţial am avut de gând să urmăresc o dezbatere pe un post local de televiziune, printre invitaţi aflându-se şi 2 prieteni. M-am plictisit după câteva minute, din cauza moderatorului infatuat care întreba, răspundea, comenta,… – un monolog dezlânat printre jumătaţile de intervenţii ale invitaţilor. Sătul de varza a la Bistriţa am trecut la zapping şi citesc pe galben cu negru: cum ar putea ajunge Băsescu în faţa instanţei?

Problemă.

Normal. Adică în Absurdistan e normal ca un post tv să fie preocupat de găsirea unor motive pentru a-l inculpa pe un politician. Din întâmplare din tabăra opusă patronului.

Evident că nici unul dintre participanti nu crede ceea ce spune.

Evident că tot ce vor e să facă atmosferă, să-i inculce consumatorului de tv că locul lui X ar fi pe banca acuzaţilor.

Poate că locul lui e chiar acolo. Nu ştiu şi nu mă interesează. Iată că am dat peste alt punct sensibil. De ce nu mă interesează?

Fiindcă doar proştii mor de grija altora. Din impozitele pe care le achit sunt retribuiţi cei care au obligaţia să vegheze la respectarea legii. Nu e treaba mea să le supervizez munca. Pentru asta am votat nişte reprezentanţi. Iar reprezentanţii ar trebui supravegheaţi de presă. Presa e varză. În loc să-mi facă un serviciu, vrea să ma păcălească.

Patronul lor are drea dreptate. Pardon, doar patronul lor are dreptate. O fi având, uneori. Dar nimeni nu are întotdeauna dreptate. Deci, adio presă, latră liniştită. Pe mine m-ai pierdut de mult de client.

De fapt ştiam asta de ani de zile. M-a surprins însă analogia cu cealaltă dezbatere, pe care o abandonasem. Era vorba de religie.

Interesant. Tot ce e bun pe lume, e facut de Dumnezeu. Tot ce e rău, e mâna Satanei.

Ciudat.

Cine a creat Satana?

Anunțuri

30 de gânduri despre „În ce împrejurări s-ar putea îmbolnăvi Satana de cancer?

  1. In vremurile in care frica era la conducere si lipsea ratiunea, au mai inventat un personaj . Bau-bau ! :)))
    Cat despre televiziuni, isi armonizeaza show-rile una dupa alta . La una afli ca locul lui Basescu e in puscarie, la cealalta cum lupta el cu coruptia, iar la o a treia vorbeste Diaconescu singur si se bucura ca a otevizat Romania .

    Apreciat de 2 persoane

      1. ai perfecta dreptate despre „DéDé-otevizare”: absolut real si adevarat, Zorin… maman(RIP) „nemerea” uneori pe OTV când schimba canalele si de fiecare data zicea:”iar dadui peste canalu’ de Caracal un’ s-a rasturnat caruta cu navlegi(sau bolânzi!)”…

        Apreciază

      2. hélas! 😦 azi-dim m-am „izbit” de-o ceata de tigani români la „Intermarché”, raionu’ brutarie&patiserie… zice unu’ catre nevasta-sa:”bey, io iau cu mâna, nu cu grebla, ca asta dân fata mea!”(adica eu!) – la care m-am întors spre el si i-am murmurat:”va rog sa folositi grebla, ca d-aia pusa acilisea!” – era sa-si înghita limba, de fapt a „amutit”, nu alta, caci nu se-astepta ca „aia-asta” sa fie românca!!! 😀

        Apreciat de 1 persoană

  2. July, „propria emisiune” e o sintagmă uzuală, dar falsă. Programul la care ne referim se vinde cu moderaţia lui D.D., dar nu ştim dacă îl reprezintă, fiindcă nu-l cunoaştem, vedem doar personajul de pe sticlă. În privinţa „circului” ai dreptate. Sticla de azi e arena din vremea romanilor. Acum ca şi atunci, publicul e format din „suporteri”, „galerii”, etc. şi se comportă la fel în fotbal, politică, sau…

    Apreciază

  3. Satana, diavolul, maleficul…sunt tot atâtea justificări ale ignoranţei. Există „rău” pe lume…având tot (ca ca)uza ignoranţa. Este convenabilă această soluţie de ieşire din scenă, această deculpabilizare…Cei mai amuzanţi sunt cinstitele feţe bisericeşti, care fac feţe/feţe când dau de dracu’,…care cică-i munceşte ?! (este singura lor muncă, la fel de credibilă ca datul cu tămâie)…Energia este UNA. Faptul că o folosim cu + sau cu – este treaba noastră, este libertatea noastră de alegere…Pe scara vieţii poţi urca mai sus de îngeri şi coborî mai jos de animale.
    În ceea ce priveşte prestaţia sordidă a ziariştilor, comentatorilor, (c)analiştilor, formatorilor de op(â)ine (albă)…no comment… Orice s-ar spune rău despre ei…şi tot este prea puţin.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Ne zbatem între întrebări şi incertitudini din cauza unei greşeli majore a omenirii: personificarea unor concepte. Binele şi Răul – indiferent ce nume ar avea ele în diferite părţi ale lumii, sînt concepte deopotrivă abstracte şi reale, ale căror efecte sînt vizibile, tangibile zi de zi, clipă de clipă. Energia curge peste tot în jurul nostru şi noi facem parte din ea; gîndurile, dorinţele, urările şi frustrările noastre influenţează fie curentul pozitiv fie cel negativ. Dacă nu intervine ceva benefic şi suficient de puternic, acumulările de energie negativă explodează şi dau naştere conflictelor pe scară restrînsă sau largă.
    Din păcate nu se prea mai întîmplă acumulări de energie pozitivă în ziua de azi, pentru ca omenirea să mai cunoască şi perioade de pace, calm şi bunăstare. Oare am uitat să gîndim şi să acţionăm pozitiv, sau altceva interferează cu energia noastră terestră…?

    Apreciază

  5. Nu ! Cred că nu ştim să IUBIM !
    Chestia cu gândirea pozitiv/negativă…este hrană de polemizat…EŞTI cum EŞTI…dar pentru asta trebuie să ştii CUM eşti. Este o chestiune de conştientizare în deplină luciditate, vivisecţie…şi nu mulţi sunt dispuşi la această operaţie pe „cord deschis”.
    În ceea ce priveşte binele/răul, faţete ale unei aceleiaşi monede, sunt noţiuni prin excelenţă extrem de subiective. N-am putea folosi conceptele corct/greşit?
    Bineânţeles că şi aici apare criteriul de raportare…Dar dacă ne-am raporta doar la IUBIRE ? N-am mai avea spaţiu de „manevră”..

    Apreciat de 1 persoană

    1. „All is fair in love and war.” Asta cam distruge din start raportarea la Iubire.

      Urcînd treptele rînd pe rînd, aflăm – cu surprindere sau nu – că unele idei sau concepte pe care le credeam de bază sînt de fapt subidei, subconcepte ale altora mai profunde. Mai avem de urcat pînă să ajungem la vîrful piramidei, unde se află unicul şi indivizibilul de la care pleacă toate celelalte. Mi-e teamă că nu (mai) avem capacitatea de înţelegere necesară pentru a ajunge acolo şi a-l recunoaşte. Cu fiecare generaţie ce urcă de la poale, ne oprim din ce în ce mai jos c-o treaptă.

      Apreciază

      1. Alăturarea celor două concepte…dragoste şi război este ineptă…se exclud reciproc, mai bine zis nici măcar această nu se petrece…Războiul în sine este o stare de alienare, un profund dezechilibru…care nici nu merită comentat, el există ca o formă a nebuniei.
        Aşa este, ne tot „înecăm” în concepte şi sub-concepte…din cauză că fugim de noi înşine, de ce am putea afla ACOLO. Frica de adevăr, de iubire, de libertate este o laşitate asumată.Acestea presupun RESPONSABILITATE…iar noi ŞTIM că suntem iresponsabili. Pentru aceasta va trebui să „mulţumim” ştafetei otrăvită a educaţiei…
        Discuţia este ataotcuprinzatoare ca însăşi VIAŢă

        Apreciază

  6. Asocierea acestor doua concepte este inepta…ele sunt antagonice…mai mult decat atat, razboiul este o stare de alienare, de nebunie…Nici nu merita comentat.
    Este adevarat, ne inecam in conepte si sub-concepte in fuga noastra de a privi in noi insine de FRICA de ce am putea afla ACOLO. A constientiza realitatea este o mare provocare. A realiza iubirea, libertatea, adevarul este un mare risc pe care putini sunt dispusi sa si-l asume…este nevoie de RESPONSABILITATE su cum noi STIM ca suntem iresponsabili, fugim din lasitate…Si pentru asta trebuie sa multumim stafetei otravite a educatiei.
    Acest subiect este atotcuprinzator ca insasi VIATA…

    Apreciază

      1. Cred ca vorbim despre acelasi lucru numindu-l diferit? VIATA este INTREGUL…Nimic nu este in afara acestuia.
        Fragmentarea aspectelor vietii ne indeparteaza de realitate, de integralitate. Viata trebuie inteleasa in DEPLINATATEA ei…
        Eu sunt si impotriva auto-educatiei, care inseamna auto-constrangere. Constientizarea realitatii trezeste inteligenta care inseamna INTELEGERE fara nici o constrangere.

        Apreciază

      2. Se pare că nu vorbim despre acelaşi lucru. Aşează-te pe Soare şi priveşte în jur o vreme. Apoi sari în altă galaxie şi analizează Calea Lactee. Şi tot aşa, pînă ai să înţelegi ce spun: viaţa e doar o parte a Întregului.

        Căzînd înapoi pe Terra, autoeducaţie e unica formă de a dărîma barierele impuse de societate. Şcoala e o glumă proastă, cine se rezumă la informaţia primită în şcoală e destinat transformării în robot uman lipsit de cuget şi simţire. Conştientizarea realităţii, Înţelegerea, se face abia în urma informaţiilor corecte, din surse alternative.

        Apreciază

      3. Se pare că avem alte noţiuni asupra înţelesurilor conceptelor. Oriunde te-ai caţără…vei da de VIAŢĂ. Adică există şi altceva în afara energiei care înseamnă viaţă. Tu chiar crezi în idioţenia despre materia moartă? Întreaga lume materială are corespondent spiritual…Este deja un truism, cel puţin pentru mine.
        Cu regret trebuie să-ţi spun că nu împărtăşesc credinţa că prin gândire, prin acumulare de cunoştinţe vom înţelege dincolo de lungimea nasului… Cunoscutul, noul, ineditul…nu au nici o legătură cu acea cunoaştere moartă aflată în memorie. Surse alternative…cunoaştere corectă…ce sunt acestea?! Există o REALITATE UNICĂ…ce nu poate fi decât vietuita. Logică minţii, a creierului, a ştiinţei…nu au nici o legătură cu realitatea aflată dincolo de lucruri…Realitatea este în prezentul atemporal şi nu are legătură nici cu trecutul, nici cu viitorul. Dacă vei încerca să citeşti cele ce le tot spun pe blogul meu…poate că n-ar mai trebui să dau atâtea explicaţii.
        Bineânţeles…modul meu de a vedea lucrurile mă reprezintă şi nu este literă de lege pentru nimeni.

        Apreciază

      4. Mă refeream la viaţa ca manifestare voluntară şi palpabilă. Nu ştiu cît de viu poate fi un bolovan lipsit pînă şi de microorgansime, care se învîrte în jurul unui Soare, indiferent în ce galaxie s-ar afla. Poate că nu orice fel de mişcare – cum ar fi interacţiunea cîmpurilor magnetice – înseamnă automat viaţă. Dar sigur, e posibil să greşesc – nici eu nu am ajuns pe ultima treaptă.

        Cunoaşterea are nevoie de baze solide, ancorate atît în conştient cît şi în subconştient. Oricum ai numi Unicul, doar cunoaşterea poate deschide drumul spre el. Informaţiile se află peste tot, timpul e doar o unitate de măsură. Dar orice am face ne raportăm la el. Probabil că odată ajunşi la Înţelegere, nu va mai conta. Pînă atunci, ne constrînge.

        Apreciază

      5. Prin viaţă manifestată voluntar înţelegi viaţă conştientă? Păi plantele, animalele…nu au o viaţă manifestată conştient şi totuşi au viaţă…Voluntar înseamnă din proprie voinţă? Tu te-ai născut din proprie voinţă?
        Orice manifestare “văzută” sau nevăzută”, cunoscută sau nu …reprezintă în sine VIAŢĂ. Te-ai gândit vreodată că viaţa ca manifestare organizată a început din clipa formării acestui Sistem Solar? Că noi ne-am “născut” încă din acea clipă? Că entităţi spirituale au supravegheat şi au contribuit direct la formarea corpurilor spirituale care au corespondent în aşa zisă “lume materială” ? Că totul a pornit ca viaţă organizată din acea clipă şi de organizarea ei s-a ocupat însăşi D-zeu sau mai corect Existenţa? Că pe parcurs unele elemente s-au “oprit” din evoluţie şi au rămas regnuri inferioare care se află în plin proces de involuţie…atâta timp cât nu poţi stagna, ori evoluezi, ori involuezi ? Că omul este SINGURA manifestare a vieţii începută odată cu organizarea Sistemului Solar care încă evoluează şi cei ce nu au putut duce, din vari morive evoluţia mai departe sunt “faratii” noştri într-u esenţă? Că au existat multe aşa zise “apocalipse” care au reprezentat rămânerea în “urmă” a fiinţelor ce nu au putut urca scara evoluţiei rămânând ceea ce sunt…pietre, pământ, elemente, plante şi animale? Că apocalipsa de care face vorbire Noul Testament va reprezenta o altă “haltă” a evoluţiei în care oamenii care nu se vor fi ridicat la un anumit stadiu evolutiv vor rămâne în afara evoluţiei…involuând? Că mai departe pe scara evoluţiei vor urca spiritele evoluate, cele care au atins standardele evolutive ce le vor permite să o continue?
        Cunoaşterea ARE baze solide, iar faptul că noi nu suntem în măsură să realizăm aceasta nu este “vina” cunoaşterii. Din păcate noi încă mai credem că această cunoaştere aparţine creierului, minţii, lumii gândurilor. Cunoaşterea profundă, cea aflată dincolo de fenomenologia ştiinţei, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, aparţine inteligenţei sufletului, nu organelor fizice. Această inteligenţă “spirituală poate fi descoperită de către organe spirituale abilitate, care încă cei mai mulţi oameni nu le-au dezvoltat. Creierul este foarte bun pentru a ne „descurca” în lumea aşa zis materială.
        Subiectul este…atotcuprinzător că însăşi viaţa…
        Spui că orice am face ne raportăm la timp…Eu spun că orice am face, în afara cercetării ştiinţifice unde fenomenele trebuie urmărite într-o secvenţă, nu trebuie să ne raportăm la timp. Vorbesc de timpul psihologic, de acel “prezent” atemporal ca unică realitate.Chiar nu este clar că trecutul şi viitorul nu există decât ca prezent? Faptul că noi nu ne manifestăm integral, că suntem fragmentaţi ca gândire, creem spaţii pe care le umplem cu…timp. Care timp…între realitate şi dorinţă?
        Mă rog…despre acest subiect tocmai am scris câteva articole. Mai am încă destule de scris…

        Apreciază

      6. Astăzi mă odihnesc, Universul mi-e dintr-o dată prea mare, cu definiţiile şi ipotezele şi punctele de vedere. N-am să dau definiţia lui ‘astăzi’…
        Spor la scris!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s