Nu e obligatoriu să fii prost și nervos.


Ajunge dacă ești prost.

Să nu va închipuiți că am fost cuprins subit de un val de aroganță. Sau, dacă vreți, sunteți liberi să credeți, asta nu schimbă nimic.

90% din acțiunile noastre au la bază prostia, în ciuda faptului că specia se numește, ironic, cred, homo sapiens. Admit că această constatare nu este măgulitoare. N-am ce face. V-am mai spus, nu candidez, nu sunt în campanie, nu am nevoie nici de rating și nici de share.

Până aici cred că am scris suficient să vă dați seama că nu e o făcătură, o provocare lansată de dragul performanței în mediile sociale. Noi chiar acțioanăm din prostie și suntem preocupați să ascundem acest fapt aproape tot timpul. Rar auzi pe cineva să exclame: “Ce prost am fost”!

Interesant.

Deci avem momente în care totuși admitem că suntem niște proști. Când se produc astfel de momente? Când ne copleșește o revelație. De obicei, la baza revelațiilor noastre stă un proces foarte simplu: comparația, pe baza experienței concrete, dintre presupunerile noastre și realitate. Cu alte cuvinte este momentul în care in sfârșit, ne documentăm și constatăm că ipotezele noastre au fost greșite. De regulă acest moment se produce tardiv, e umbrela care apare după ploaie.

De ce nu ne documentăm mai devreme? Răspunsurile la această întrebare pot fi de mai multe feluri, numitorul lor comun cred că e comoditatea. Nu suntem atât de creduli pe cât suntem comozi. Preferăm să ne așezăm la masa de joc și să mizăm fără să vedem cărțile. E palpitant și nouă ne place, fiindcă suntem fuduli. Fudulia și mândria ne costă mai mult decât ne jecmănesc multinaționalele.

Din păcate, momentul revelației este… doar o clipă. Urmează dezgroparea securii războiului. Din moment ce am fost înșelați ne considerăm îndreptățiți să ne răzbunăm. Pornirile noastre marțiale se bazează însă pe o motivație falsă. Faptul pe care îl susținem e neadevărat, nu am fost înșelati, ne-am amăgit singuri, dar nu vrem să recunoaștem netemeinicia demersului nostru.

De regulă nu ne mai obosim să analizăm cazul de la care a pornit conflictul. Acesta ne plictisește, ne e greață, nu mai vrem să auzim, etc. Dar… biografia celui care pretindem noi că ne-a înșelat oferă suficiente căi de atac și nu s-a născut încă om pe aceasta planetă căruia să nu-i găsești nenumărate pete negre în biografie, dacă scotocești cum trebuie. Evident, nici partea adversă nu se lasa mai prejos, iar în felul acesta, contemporanii noștri află mai multe despre noi, încât thrillerurile cu care își gâdilă partea emotivă alții, cu care dorim și noi să ne însoțim, așa susținem, sunt o nimica toată pe lângă bârfele autohtone,…

Limba noastră a rămas săracă în cuvinte din familia halucinant, șocant, bombă… Evident că după ce ne-am obișnuit cu bârfele zilnice, trăim cu impresia că suntem înconjurați de gangsteri si de monștrii și asta probabil ne face să ne simțim mai bine, deoarece nimeni nu crede despre el că este un gangster sau un mostru, deci toată lumea are motive să se creadă mai bună decât ceilalți. Amuzant e doar că tot noi mai suntem preocupati de imaginea noastră în lume.

Care imagine?

Anunțuri

12 gânduri despre „Nu e obligatoriu să fii prost și nervos.

  1. Eu cred că deasupra prostiei, comodităţii, nervozit[‘ii, judecăţilor pauşale sau viscerale, mulţimilor de dezechilibre de care suntem cuprinşi, stă un fapt irefutabil, imposibil de contestat : INCONŞTIENŢA.
    Adică nu suntem NICIODATĂ ÎN STARE DE CONŞTIENTĂ, plutim într-o lume inventată de educaţia primită, ciugulită sau furată, într-o lume a viselor, coşmarelor, speranţelor,iluzilor. De aici, orice reacţie (deoarece acţiunea presupune inteligenţă) va fi greşită…suspectă de prostie sau nebunie…
    Pe cât este de „normală” acesta anormalitate, pe atâti este de greu s-o realizăm. Suntem prinşi într-un cerc vicios. Observatorul, adică „nebunul”, este şi „obiectul” observaţiei sale, adică trebuie să-şi observe nebunia…din propria minte contrafăcută…
    Şi eu spun că se poate…totuşi…să nu fie obligatorie prostia.

    Apreciat de 2 persoane

      1. Eu cred ca este cea mai dureroasa…durere. Sa fii tot timpul confuz, sa mergi ca un om beat, sa te enervezi aiurea, sa nu intelegi nimic, sau mai rau, sa intelegi pe dos, provocandu-ti alte si alte suferinti din cauza conflictului permanent in care traiesti…este extrem de dureros.

        Apreciază

      2. Rezervistule,la asta ii zice ,,pe la spate …sau ,,sub centura ?!Ca sa stie si contribuabilul…

        Cu drag,Costel !

        Apreciază

  2. Sunt convins că ești conștient că subiectul e mult mai nuanțabil decât ți-a permis spațiul unui articol. Probabil, ar trebui o tenacitate gen ”calinakimu” să faci un serial pe tema asta și pe alte teme conexe. Am și eu prin drafturi subiecte din astea începute, dar… eu nu sunt rezervist 🙂 … abia am timp să încropesc gânduri răzlețe și greu îi mai citesc și pe alții …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s