Şansa de a nu câştiga nimic


Nu este un joc de cuvinte. Dubla negaţie nu înseamnă “ceva”. Câştigul este un virus, care produce imunodeficienţă socială. Noi avem o societate performantă, dar nu ştim care sunt performanţele ei. Ne închipuim, de pildă, că este o performanţă să câştigi un concurs. Greşit. Nu este o performanţă, dimpotrivă, este o calamitate cu efect întârziat funcţionează ca o bombă cu ceas.

Dacă îmi acordaţi o mică şansă, adică încă nişte minute din timpul vostru, vă propun să analizăm împreună un exemplu. Personajul exemplului nostrum e Costică, un Costică generic, fără identitate concretă, pentru a evira interpretările colaterale şi meandrele circumcomplicaritei. Să zicem aşadar că acest Costică are o meserie, la care se şi pricepe (nu e întotdeauna cazul). O firmă anunţă un concurs pentru ocuparea unui post avantajos iar Costică al nostru câştigă concursul. Consecinţe pe termen mediu şi lung:

  • C. îşi va pierde treptat prietenii din cauză că noi nu suportăm succesul altora, chiar dacă alţii ne sunt prieteni
  • C. se va alege cu prieteni noi, ca rezultat al conjuncturii
  • Noii prieteni (conjuncturali fiind) vor încerca şi în cele din urmă vor reuşi să profite de C.
  • Firma angajatoare va descoperi după un timp că C. a trecut de apogeul performanţei sale profesionale
  • Energiile negative se vor strange în jurul lui C. ca norii înainte de furtună
  • C. nu va înţelege că a sosit momentul să se retragă
  • C. va fi “doborât” cu concursul celor din jurul său, el fiind singurul care nu ştie că urmează să fie sacrificat
  • C. îşi va recâştiga prietenii mai vechi, care îl vor compătimi, dar asta nu-l va ajuta
  • C. se consideră o victimă.

Observaţie: termenul circumcomplicarită nu-mi aparţine. L-am preluat de la smeritul monah Nicolae (alias N. Steinhardt).

Vă regăsiţi în personajul C.?

Anunțuri

5 gânduri despre „Şansa de a nu câştiga nimic

  1. Trăim într-o lume în care este încurajată invidia, suspicionita, competiţia pe criterii dubioase, câştigul cu orice preţ, egolatria şi ca arme pentru „reuşita” în viaţă…este trădarea, minciuna, ipocrizia, sperjurul, delaţiunea, violenţa…
    Această „circumcomplicarita” este generată de modul inconştient în care preluăm cutumele unei educaţii otrăvite, iar educatorii de astăzi…sunt victimele de ieri ale aceleiaşi educaţii.
    Văd un comentariu care spune că prieteniile sunt circumstanţiale(?!)…Într-o asemenea viziune TOTUl este circumstanţial, începând cu naşterea/moartea…şi terminând cu iubirea/ura…Mai să fie…în ce lume ne COMPLACEM să trăim, într-o lume în care acceptăm cu seninătate…INACCEPTABILUL. Bravos de aşa RUŞINE…dacă tot este circumstanţial…

    Apreciază

  2. Mă întreb dacă omul are obligația morală de a schimba lumea în care trăiește, în care s-a născut fără să fie întrebat dacă vrea și unde vrea să se nască. Viața este prezentată ca un dar. Avem datoria morală să-l acceptăm necondiționat?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s