Baladă pentru Moş Crăciun (1)


Ai tresărit de fiecare dată, surprins, cu inima zvâcnind de bucurie. N-aveai cum să-l vezi, părinţii îţi spuneau de fiecare dată “tocmai a plecat, se grăbea”, iar tu erai nerăbdător să vezi ce era sub brad, ce ţi-a adus, nu mai erai cu gândul la Moşul care n-a avut două minute răbdare, să te aştepte.

Dacă un adult, poate mai cherchelit, în atmosfera aceea de sărbători, sau unul pus pe şotii, ţi-ar fi zis că nu există nici un Moş Crăciun, că părinţii tăi ţi-au cumpărat din puţinii bani pe care-i aveau, ce au găsit mai bun şi mai potrivit pentru ocazie, că de fapt lor trebuie să le mulţumeşti, atunci toată lumea s-ar fi revoltat.

Ai aflat singur, dar atunic când ai aflat era prea târziu, oricum nu te mai interesa povestea, erai prea învăluit de alte descoperiri care nu-ţi dădeau pace şi din păcate aceasta fiind situaţia, ai uitat să le mulţumeşti părinţilor, chiar şi cu o întârziere de atâţia ani. Părinţii n-au aşteptat niciodată mulţumiri de la tine, ei au sperat să le poţi spune într-o zi că ai avut o copilărie fericită, iar tu nu le-ai spus niciodată aceste cuvinte, fiindcă de fiecare dată, când ai fi avut prilejul să le spui, erai prea ocupat cu prezentul.

Ai început să vorbeşti tardiv despre copilăria ta fericită când părinţii tăi nu mai erau pe lumea aceasta, le vorbeai copiilor şi musafirilor şi erai cu ochii înlăcrimaţi şi cu privirile întoarse spre interiorul fiinţei tale, aşa că nu aveai cum să observi că ascultătorii tăi se plictisesc, cu îngăduinţă, că feţele lor exprimă indulgenţa, iar a băut cu un păhar de vin în plus şi a devenit nostalgic, e clar, începe să îmbătrânească…

Continuarea în postarea următoare.

Anunțuri

3 gânduri despre „Baladă pentru Moş Crăciun (1)

  1. În realitate copilăria este partea cea mai consistentă a vieţii unui om. Atunci am fost noi cu adevărat AUTENTICI, trăirile erau fruste, curate, iar participarea noastră la „întâmplările” copilăriei, plină de fervoare. Intensitaea trăirii în prezent era totală, motiv pentru care o zi din viaţa unui copil, trăită de copil, era nesfârşită. Chiar şi acum, dacă avem regresii în acea perioada vom realiza această realitate. Copilăria nu este elducorată datorită trecerii timpului şi de problemele cu care ne-am populat existenţa în goana noastră nebună pentru…CE?! (greu de răspuns) …ea chiar aşa este, plină de farmec, datorita farmecului fericirii trăirii în prezentul miraculos, ca singură realitate. Ne bucuram la maxim, plângeam la maxim, iubeam la maxim…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s