Cine a pus gratiile la geam?


Au trecut ani buni de-atunci, lumea de azi nu mai seamănă cu ce a fost odată. Bunicii se omorau între ei în război, părinţii se băgau unii pe alţii la puşcărie, în numele dreptăţii, pentru patrie şi popor. Secolul XX, terminat în trombă, ne-a lăsat obosiţi, cu vaga speranţă că de acum va fi pace. O speranţă care ascunde o şi mai mare amăgire.

Oare nu ai înţeles între timp că unele raţionamente sunt rodul renunţării şi nu al înţelepciunii? Renunţarea înseamnă desprinderea unor greutăţi, eliberarea de presiunea lor, zborul senin al cugetului liber.

Figura lui rămâne vie în amintirile tale. Te întrebi adesea ce o mai fi făcând acolo, la ţară, unde s-a retras. Ţi-l aminteşti cum vorbea cu însufleţire, mângâindu-şi barba. Profesorul obişnuia să le spună prietenilor: “Nu cred că e bine să vrei să lămureşti lucrurile. Clarificarea este un verdict. Iată, Dumnezeu a creat lumea. În lume există bine şi rău. Înseamnă că şi răul e tot de origine divină. Ne este îngăduită această concluzie? Ne foloseşte?”

Profesorul îşi gospodăreşte gândurile, gândeam noi despre el. Ne mai amintim de vocea, de figura lui în rarele ocazii când viaţa ne mai pune să reflectăm. Pe vremuri, în celulă, îl vedeam ca pe un patriarh şi l-am poreclit „profesorul”, la început în bătaie de joc, fiindcă se deplasa mai greu, datorită vârstei. Barba şi-o lăsase probabil din comoditate şi a păstrat-o şi după eliberare. Limbajul lui, surprinzător de îngrijit pentru un om cu şcoală puţină, ne-a cucerit în cele din urmă.

Ne-a suprins faptul că nu vorbea niciodată despre condamnarea lui. În puşcărie e moda ca fiecare să se considere nevinovat, o victimă a uneor uneltiri, răzbunări sau abuzuri. Deţinuţii vorbesc cu o plăcere ciudată despre „dosarul” lor, probabil fiindcă nimeni nu-i contrazice vreodată când povestesc între paturile supraetajate.. E un fel de a face vremea să treacă, la care profesorul nu se băga. Întrebat odată direct, a mormăit ceva de neînţeles şi pe urmă a continuat, zicând: aici, fiecare are trei versiuni, una pe care a spus-o la anchetă, una pe care o povesteşte în celuluă şi una pe care o ştie numai el, cea adevărată.

Nu l-ai văzut ani de zile, decenii, dar ce contează? Când i-ai zărit întâmplător poza în ziarul acela pe care nu-l citeşti niciodată, ai rămas uimit, de parcă faptul că profesorul mai e în viaţă e ceva neobişntuit, o minune. În sufletul tău a încolţit dorinţa, nu te îndeamnă să faci un drum până acolo, să-l vizitezi, în schimb îţi doreşti să te întorci în timp, întoarcere care nu e posibilă.

Ce-ţi mai rămâne de făcut? Să renunţi la a mai lămuri trecutul, să te eliberezi de el, să încerci să priveşti zorile ca un om liber, cu adevărat liber – liber de amintiri.

Anunțuri

19 gânduri despre „Cine a pus gratiile la geam?

  1. Aşa este…trecutul este acela despre care Iisus spunea…” Lăsaţi morţii să-şi îngroape morţii.” Cu alte cuvinte când te ocupi de trecut, când te raportezi la acesta, când reacţionezi în funcţie de el, când construieşti un viitor pe baza lui…eşti mortul care îngroapă mortăciunile trecutului, în speranţe, în reacţii conflictuale(altfel cum?!), pierzând definitiv din vedere existenţa, prezentul…
    În ceea ce priveşte „răul” ca un (sub)produs al Existenţei, astăzi încerc să explic pe blog…inexistenţa lui.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Viziunea opereaza tot in lumea cunoscutului, chiar daca brodam pe el…imaginarul. Trecutul ne ofera o presupusa protectie…Noi nu fugim de nou, cat ne este frica sa nu pierdem trecutul…cunostinte, relatii, sprijin, organizatii religioase sau nu…acestea ne dau iluzia preservarii, continuitatii…Asumarea prezentului inseamna o uriasa responsabilitate…esti TU fata in fata cu REALITATEA, cu Existenta…fara elducorari si carje, fara proptele si sperante…

        Apreciază

      2. A edulcora e forma corectă, conform DEX. Nu e prima oară.

        impersonal:
        „Cine uită trecutul e condamnat să-l repete!” Acest dicton are diverse forme uşor modificate însă toate conţin esenţa: fără trecut am fi o masă amorfă de celule, nimic mai mult. Ceea ce sîntem şi ceea ce putem deveni se bazează EXCLUSIV pe ceea ce am învăţat, adică pe TRECUT.

        M-am săturat să văd tot felul de demagogi care promit (şi din păcate uneori chiar o fac) raderea completă a trecutului, cu bune şi rele deopotrivă, numai din cauza unor imense orgolii personale dublate de o prostie epică. Cine nu e capabil să discearnă utilitatea – oricît de mică – din conjunctura existentă şi să o salveze, eventual îmbogăţind-o, în timp ce construieşte alături utilitate pe ruinele răului, nu are ce căuta la frîiele unui grup, mai ales cînd acela se numeşte Stat.

        Apreciază

      3. In ciuda faptului ca doresti sa privesti de „sus” problema…nu faci decat sa confirmi cele sustinute de mine. Demagogii sunt cei care apeleaza la trecut, care traiesc in trecut si mor in trecut…adica CARE NU TRAIESC, mimeaza, sunt o facatura a educatiei si cunostintelor capatate de la altii, sunt un munte de prejudecati, de refulari, de orgoli,…intr-un cuvant sunt…EGOLATRI.
        De ce nu te saturi de minciunile si educatia trecutului, de modelele acestuia dupa care ne-am construit o lume dezarticulata?
        Trecutul NU poate si nu trebuie uitat…n-ai cum, decat poate din cauza unei boli, a unei amnezi.
        Eu spun cu totul altceva…Sa nu intampini PREZENTUL prin filtrul trecutului. PIERZI REALITATEA, care nu are nici o treaba cu trecutul. Este simplu….dar trebuie sa iesi din paradigmele trecutului modelator.
        Spui ca cine nu si-l asuma….bla, bla, bla…Stii ce invatam din greselile trecutului?! Sa le imbunatatim…sa facem altele mai jmechere…
        Ce utilitate sa discerni?…Ce sa salvezi?
        Punct si de la capat.Cand realizezi…REALIZEZI, nu intrebi cum si cand?! Ce sa imbogatesti, ce sa construiesti pe ruinele raului?!
        Te invit sa citesti ce spun eu despre bine si rau…
        Vorbesti apoi de Stat?! Chiar esti greu de urmarit…este un amalgam , un amestec de notiuni care nu spun nimic, n-au coerenta. Eu sunt …direct atunci cand am de spus ceva…Tu nu trebuie sa te superi…Incearca sa analizezi cu calm…si apoi sa-ti spui parerea.

        Apreciază

      4. Nu doresc nimic. Doar privesc de acolo de unde şed, pe un scaun prăpădit, în faţa unui monitor CRT. Nu am scris nici ‘a asuma’ (în vreuna dintre formele sale) nici ‘bla, bla, bla’. Am scris ‘Stat’ pentru a cuprinde totalitatea grupurilor şi etniilor posibile aflate în interiorul graniţelor unui stat naţional, nu pentru a defini „elita” politică. Simt în gură gust de vorbe străine.

        Fiecare învaţă ceea ce poate din greşelile trecutului, nimic mai mult. De aceea am spus că nu oricine ar trebui să acceadă la conducerea unui stat ci numai aceia capabili de a discerne. Mult prea idealistic, desigur, în contextul actual. Fiindcă ştiu prea bine că totul e deja bine calculat şi stabilit, îmi permit a discuta la cel mai utopic mod posibil. Ca să mă supăr pe ceva sau cineva, acela ar trebui să merite cu adevărat efortul. Deci fii liniştit în privinţa asta: sînt cît se poate de calm. 🙂

        Apreciază

      5. Singura forma de guvernamant NORMALA este MERITOCRATIA., asta in ceea ce priveste forma de alegere a conducatorilor. Toate sistemele, foste sau existente promoveaza exploatarea, tradarea, jaful…Vorbim …vorbe. Totul este evident…Problema noastra este una singura…Constientizarea, eliberarea de trecut si de viitor, de timpul psihologic. TRAIREA autentica, spontana a PREZENTULUI atemporal, este iesirea definitiva din sistem. Trebuie forta, curaj si mai mult decat atat. Cand vom realiza cu adevarat ca ASA NU SE MAI POATE, vom intreprinde ceva incepand cu NOI insine. Actiunea inseamna inteligenta…atata timp cat ea este consecinta eliberarii de trecut cu tot ce presupune acesta, educatie, cunostinte, prejudecati.
        Reevaluarea lumii…dupa chipul si asemanarea REALITATII…presupune ACTIUNE HOTARATA. cat timp intrebam…cum?!…nu suntem pregatiti…

        Apreciază

  2. Ce punem in loc,Rezervistule ? Sa ne eliberam,sa zburam,sa renuntam la atasamente,dar ce punem in loc ?!Aici cred ca e cheia,si despre cheia asta sa-mi spui;nu le putem lasa pur si simplu in spate,nu sunt nefolositoare si depasite !Cat nu punem in loc e greu de spus ca s-a rezolvat problema…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu stiu de ce, dupa ce am citit aici, m-am dus cu gandul la Victor Frankl, care mi-a demonstrat ca libertatea se poate gasi si in lagar printre ,,porci si sfinti” :
    “Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.”

    Apreciat de 1 persoană

  4. Intreba cineva ce punem in loc…?! In locul cui? Al trecutului mort? Pai daca este mort, daca ni-l asumam in urma catarsisului, cum spunea altcineva…nu ne ramane decat o urna de cenusa…Viitorul nu exista decat ca speranta, ca iluzie, este impredictibil…Si atunci vine si raspunsul la ce punem in loc : REALITATEA, PREZENTUL. miracolul…IUBIREA, frumusetea, adevarul…Acestea nu sunt concepte, nu sunt „vorbe”…sunt realitati eliberate de trecutul mort si de viitorul inexistent…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s