Pacientul nr. 11


Cât de pregătiți suntem, pentru a face față unei excepții? Probabil că nu știm răspunsul, dar îl putem afla. Cu toții am avut parte de surprize în viață. Ni s-a întâmplat să… apară un automobil pe contrasens, să se deschidă ușa liftului și cabina nu era în dreptul ei… (asta e deja o surpriză combinată cu un pericol real)… fiecare își poate face o listă proprie cu astfel de situații la care a fost martor sau chiar actorul principal. Recunosc, eu de obicei nu am făcut față cu bine. De aceea niciodată nu am fost considerat “isteț”. Descurcăreții o duc mai bine, de aceea au succes în viață. Nu vi se pare că în felul acesta ne-am obișnuit (oare) să câștige mereu cei care sunt înzestrați cu o neîncredere fundamentală? Această neîncredere nu arată cumva că lumea noastră e pe dos, la fel ca pacientul nr. 11, pacientul care a venit la medic să-i ceară să-l omoare. El, pacientul nr. 11 nu vrea să se sinucidă, el consideră că medicina ar trebui să fie capabilă de a-i face și acest serviciu, așa cum altora le salvează viața, pe el îl poate scăpa de o viață pe care nu și-o mai dorește. De ce să considerăm că nu avem dreptul la așa ceva? De unde rezultă obligația noastră de a rămâne în viață? Cine are acest drept, de a ne obliga să continuăm o existență împotriva voinței noastre?

Anunțuri

20 de gânduri despre „Pacientul nr. 11

      1. Cred că este cea mai greu de luat decizie, atât pentru cel care cere cât si pentru cel care „ajută”! Nici nu-mi vine să-mi dau un răspuns la întrebare. Sincer, în clipa de față nu știu cum aș proceda în nici una dintre cele două situații!

        Apreciat de 1 persoană

      1. suntem dovada unui popor cu spiritul sechestrat de biserica, de comunisti, de escroci… nu toti, dar sunt destui incat sa ne influenteze viata tuturora . 😀

        Apreciat de 1 persoană

  1. In ciuda a ceea ce se spune ca viata trebuie sa ti-o ia …cine ti-o da…si eu consider ca dreptul la viata este optional si apartine in totalitate persoanei in cauza. Cum exista cutume religiose, susceptibilitati emotionale, nu tratam acest subiect cu seriozitate. Dar ce facem noi cu seriozitate?!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dacă s-ar întâmpla așa, cred că întreaga noastră urmă de umanitate ar fi abolită. Datoria medicului în acest caz ar fi să-l facă să trăiască, să-i arate că se merită(nu se merită pentru ,,lume” ci pentru un înțeles mai mare, al propriului eu, al iubirii). Cred că fiecare dintre noi am simțit la un moment dat o dorință aprigă de a muri. Dar am rezistat agățându-ne de ceva. Când se ajunge la suicid durerile sunt adânci, iar omul acela e mort de mult timp încât se află acolo unde nu trebuie…

    Apreciat de 2 persoane

      1. Nu există o obligație de a rezista, putem pleca oricând. Ne dăm jos de pe scenă, sau ne retragem într-un colț. Iar medicul nu ne impune viața, doar refuză să ne-o curme, căci el, ca și om, e ,,făcut” să salveze vieți nu să le pună capăt. Înțeleg ca un medic să facă asta când omul e în chinuri și nu există un leac. În schimb, când te decizi să pleci din viață, să fii cu adevărat singur, rupt de tot și să-ți faci tu firea, e lupta și datoria ta. În fiecare om există o anumită scânteie. Unii oameni rămân simpli, alții sunt naivi, alți sunt excesivi de ,,mari” și nu mai încap în ceea ce le este oferit. Cum spunea și doamna Mala îți trebuie curaj și o credință în ceea ce devii renunțând la ceea ce îți este dat. V-aș putea vorbi la infinit despre asta 🙂

        Apreciat de 2 persoane

      2. Îmi permit să vă mai spun că nicio pierdere nu e o dramă atât timp cât omul e destul de puternic să trăiască dintr-o altă ,,credință”! Omul este dator să aibă grijă să-și țină sufletul drept și că tot veni vorba de pierdere poate aborda metoda tenacității(Peirce-Fixarea convingerii!)O zi frumoasă!

        Apreciat de 1 persoană

  3. Mie chiar mi-a apărut în faţă un automobil, şi vreau să spun că e uşor să mori, mai greu e să suporţi gândul că n-o să-i mai vezi niciodată pe cei dragi, soarele pământul, tot ce a însemnat viaţa ta aici! Să recunoaştem că e un dar minunat, de a ne fi născut oameni. Pentru cei ce nu-l doresc, sunt liberi să facă ce vor, numai să se gândeacă încă o dată la ce pot pierde pentru totdeauna!

    Apreciază

  4. Existenta ne-o putem modifica de indata ce ne schimbam modul in care vedem ce e in jurul nostru. Uneori conditiile sunt grele, dar nu avem dreptul de a renunta. As spune ca suntem obligati sa continuam, sa mergem inainte. Gandurile noastre sunt cele care ne permit sa trecem peste tot. Tot ele ne fac sa devenim captivi uneori intr-un cerc social din ce in ce mai mic.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s