Tanacu și raiul sado-masochist


Isprăvile de la Tanacu sunt doar vârful unui aisberg care plutește în apele adânci ale inconștientului nostru colectiv, un ocean cu ape întunecate și sistematic neexplorate, de parcă am fi rămas pe veci prizonierii unor spaime ce ne interzic să aflăm cu adevărat cine suntem și care este rostul nostru – presupunând existența unui astfel de rost.

Am remarcat atunci, când crima de la mânăstire a devenit publică, detaliile care mi se par mai importante decât cazul în sine.

În primul rând blândețea judecătorilor care, în opinia mea, au asimilat o crimă sadică cu un accident de mașină datorat poleiului și ghinionului. Consider că individul în rolul dominatorului cu barbă și sutană merita o pedeapsă mult mai dură, dar asta nu înseamnă mare lucru. Am învățat să accept statul de drept prin prisma hotărârilor judecătorești, care trebuie să fie legale și temeinice. Nu scrie nicăieri că trebuie să se facă și dreptate cu această ocazie.

În al doilea rând mă surprinde că România modernă, adică țara celor care au avut norocul să se nască după consumarea episodului sovietic din istoria noastră contemporană, în loc să descopere anacronismul unor instituții, de pildă cea monahală, care nu știu dacă folosește societății cu ceva, dar știu că ascunde tot felul de tenebre, tolerate și adesea ocultate chiar cu sprijinul celor care ar avea misiunea de a le scoate la lumină.

În al treilea rând nu am înțeles niciodată de ce dezbaterile în jurul cazului Tanacu nu s-au referit și la conotațiile sexuale ale crimei sadice care s-a comis atunci. Nu mai suntem în evul mediu, încât să ne închipuim că singurul rol al sexualității, despre care avem voie să vorbim, e procreerea. Știm, chiar dacă suntem foarte tăcuți pe această temă, că sexualitatea are o gamă foarte largă de manifestări si că omenirea a fost nevoită, de-a lungul istoriei sale culturale, să revizuiască în mai multe rânduri limitele normalității. O singură limită nu a fost însă, depășită: limita dintre viață și moarte. Violențele consimțite în cadrul unei relații sado-masochiste nu pot pune în pericol viața, iar dacă fatalitatea se produce, justiția trebuie să-și facă datoria.

În fine în al patrulea, dar nu și ultimul rând, festivalurile cu moaște si alte accesorii medievale au un rol politic bine definit, altminteri n-ar fi frecventate cu atâta sârg de vânătorii de voturi. Totuși, ne-am lămurit că fumatul dăunează grav sănătății, ne sfătuim semenii să se abțină de la excesul de sare, zahăr și grăsimi, în privința genului de ședințe sado-masochiste care se termină cu apelul la 112 n-avem nimic profilactic de spus?

Anunțuri

4 gânduri despre „Tanacu și raiul sado-masochist

  1. Cunosc caz concret de accident de masina cu un mort in care la volan este un calugar.S-a musamalizat totul pe plan „local” ( doar a murit un taran, nu?!) si ostenul Domnului a fost mutat „disciplinar” in alt colt de tara…sa i se piarda urma. Ca sa nu mai vorbim de prea cuviosul „snagoveanu” zis si spagoveanu’…care a fost prins cu un milion de euro in cont. Culmea este ca biserica a revendicat banii, pe motiv ca ea va fi aceea care-l judeca(?!). O aiureala mai mare nici ca se poate. Un corupt, fura banii din pomeni s-i pune in contul lui personal…si este „judecat” de biserica ?!… Ca biserica este stat in stat, nici nu mai trebuie demonstrat. Ne aflam in plin ev mediu…timpuriu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s