Corul recidiviştilor şi programele pentru adulţi de care se amuză copiii


Ce a însemnat anul de referinţă (89)? A fost un upgrade sau se mai ascunde ceva în spatele aparenţelor? Nu intenţionez să vă plictisesc cu terminologia, vă rog să vă alegeţi 4 tipare de gândire, cei care aveţi amintiri din anii 80 sau mai devreme – şi să analizaţi singuri dacă structural s-a schimbat ceva important?

Vă propun câţiva termeni cheie:

  • Lupta (duşmanul) de clasă
  • Asigurarea necesarului populaţiei
  • Cuceririle revoluţionare
  • Pacea şi securitatea

Atunci şi acum ne luptăm cu duşmani imaginari, personificaţi pentru a părea reali. Pe de altă parte, România nu a luptat niciodată împotriva nimănui, a fost eventual târâtă în alianţe pe care nu le-a iniţiat şi de care nu a beneficiat. Nici nu avea cum să beneficieze cu mentalitatea noastră bazată pe “întoarcerea armelor”. Anul 89 ne-ar fi oferit şansa neutralităţii, mai potrivită cu firea şi cu aşteptările noastre. Rezultatul: rateu. Am rămas să ne certăm între noi din cauza altora, o orientare folositoare pentru oricine, în afară de noi.

Atunci şi acum ne luptăm cu nevoile de bază ale populaţiei, de obicei la limită şi prea des,sub ea. Nici o naţiune nu poate ieşi întărită din decenii de cură de slăbire. Scheletul nu are cum să mai slăbească, eventual se macină.

Atunci şi acum ne imaginăm obiective pe care le-am atins şi depăşit, pe hârtie, evident. Că e vorba de raţiile alimentare, creştere economică sau kilometri de autostradă, statisticile spun una, realitatea alta. Regretabil e doar faptul că încă trăim în realitate şi nu am reuşit să ne mutăm în statistică.

Atunci şi acum luptăm pentru menţinerea a ceea ce avem, uitând banalul amănunt că nu avem nimic. Singurul domeniu în care nu putem fi învinşi e retorica. (I-am zis frumos, n-am zis pălăvrăgeală). Avem cele mai multe dezbateri pe cap de locuitor din EU, în plan mondial ne învinge eventual verişoara noastră latină din America Centrală – Cuba. Caragiale ne-a definit ca trăitori în verb. Dacă lumea s-ar limita la cuvinte, am fi o mare putere. Dincolo de ecran nu ne mai ascultă nimeni.

Vi se pare că am criză de teribilism?

Maybe, dar să ştiţi că aceste rânduri au fost scrise la necaz şi ne o doar necazul meu.
Anunțuri

4 gânduri despre „Corul recidiviştilor şi programele pentru adulţi de care se amuză copiii

  1. Eu, de cateva zile, ma intreb cine i-a deocheat pe cei de asa zisa dreapta . Din ,,candidat unic” au ajuns la 4 . Nu inteleg miza castigarii presedentiei in conditiile in care presedintele are atributii de reprezentare si foarte putine parghii constitutionale .

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s