De la gonflabilă la Venus sau cum s-a inventat păcatul de plastic


Pentru a mă dumiri, am recurs la o comparaţie, dintre preşedintele fondator… etc. ot Bucureşti (ştiţi care) şi Alexander Schalck-Golodkovski

golodkDacă aveţi răbadarea unui clic pe linkul de mai sus veţi citi că destinele celor doi sunt, până la un punct comparabile, aproape similare. Ambii au pornit “de jos”, ambii au fost activişti de partid de tip sovietic şi ambii au lucrat la secţia de procurat devize liber convertibile ale partidelor- stat pe care le sujeau şi evident că ambii nu au uitat, cu aceasta ocazie să se ocupe intens şi rodnic şi de buzunarele proprii.

Am meditat – (obicei prost şi mic burghez) – preţ de câteva zile la destinul lui Dan Voiculescu. Persoana D.V., alintată varanul nu mă interesează de loc. El, clanul şi televiziunile din dotare fac parte din altă lume, la care n-aş râvni nici dacă aş avea acces. Mă interesează în schimb semnificaţia procesului Voiculescu pentru ţara în care trăiesc (încă).

Cariera lui Schalck-Golodkovski s-a încheiat odată cu prăbuşirea RDG (pentru mai tinerii cititori Germania de tip sovietic comandată de tovarăşul Honecker). Tentativa de a-l băga la zdup pe tov. Golodkovski a eşuat din două motive: 1)faptele comise de G. nu contraveneau legilor defunctei RDG, iar legile Germaniei unificate nu puteau fi aplicate retroactiv şi 2) – aici e aici! – după reunificare, tov. G. S-a dat la fund şi a trăit liniştit prin colţuri paşnice ale terrei ca Elveţia şi alte plaiuri în care nu se întâmplă nimic (rău).

Spre deosebire de el, D.V. şi-a început adevărata carieră după 89, de parcă nu i-ar fi fost de ajuns cât a agonisit până atunci. În loc să se retragă liniştit şi să se bucure de pradă, D.V. al nostru a vrut şi cu sufletul în democraţie după ce îşi vârâse adânc mâna în banii securităţii. Ce e prea mult… ştiţi ce-i face omului la sănătate. Pâna aici istoria ar fi chiar moralizatoare.

Neliniştitor e faptul că ne-au trebuit două decenii ca să-l trimitem la locul cuvenit (Rahova) şi – mai neliniştitor – că există oameni de bună credinţă, chiar dacă slabi de înger, care-l consideră o victimă.

Iată unul din motivele temeinice pentru care în România nu e ca-n Germania.

Anunțuri

3 gânduri despre „De la gonflabilă la Venus sau cum s-a inventat păcatul de plastic

  1. Este exact constatarea pe care o faceam si eu, dar raspunsul era inclus in existenta acestui personaj pentru care nu era „suficient” de important sa traiasca cum vor muschii lui, el ar fi vrut sa aiba TOTUL, constructia sa egotica a metastaziat dincolo de orice limita si a avut si mijloacele materiale de a o sustine. Am auzit oameni constatand cu hotii nu se pot opri din furat, cum lacomia nu cunoaste limite. Asemenea ipochimene nu se pot opri decat o data cu puscaria sau cu…moartea.
    Neamtul cu pricina, cel care si-a pierdut urma in lume, avea un cancer egolatru… fara multe metastaze.
    Si mai trebuie tinut cont si de caracterele abjecte ale acestor oameni, de lipsa lor de sensibilitate, omenie, valori, respect…elemente ce tin de o minima morala. Sunt oameni grav, incurabili bolnavi. Din fericire este o boala care nu se „ia”…trebuie sa FII…asa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s