Mai multă flexibilitate în uciderea personajelor


Îmi îngădui să încep cu un citat, o spune un om celebru, scriitor consacrat, cotat şi – mai ales – vândut. de ce contează toate acestea, mai târziu. Mai întâi citatul:

"The way my books are structured, everyone was together, then they all went their separate ways and the story deltas out like that, and now it’s getting to the point where the story is beginning to delta back in, and the viewpoint characters are occasionally meeting up with each other now and being in the same point at the same time, which gives me a lot more flexibility for killing people."
 

Nu ştiu dacă vă place neapărat George R.R. Martin. Mie îmi aminteşte de Schiller, de poetul clasic german care a gândit arta ca joc. Martin reuşeşte (?) să vadă viaţa ca joc.

Nu ştiu dacă acest gen de ruletă rusească e o reuşită. de fapt ştiu foarte puţin, în afara faptului că vieţile noastre o cam iau razna, a mea cel puţin scapă vizibil de sub control.

M-aş consola cu ideea că sunt un alienat, la vârsta mea îţi poţi permite luxul să fii puţin plecat de-acasă, oricum nu mai contează, unii îţi vor scuipa seminţe-n cap indiferent de ce vei face, alţii vor dori să se arate omenoşi şi vor lăsa lumea să înţeleagă că sunt dispuşi să te ocrotească.

Consolarea asta e un rateu de fiecare dată când mă uit în jur şi văd că alţii nu stau nicidecum mai bine, de fapt stau mai rău decât mine.

Atunic de ce să nu ne jucăm de-a execuţiile, apetitul pentru acest sport e generalizat, până la urmă e un joc, la fel ca şi vieţile noastre, nimic nu mai e real, poate nici noi nu mai suntem reali, am rămas doar în poziţia salvată din ultimul joc, aşteptând să fim resetaţi.

Game over!

Anunțuri

2 gânduri despre „Mai multă flexibilitate în uciderea personajelor

  1. Ai jucat vreodată un joc first-person în care un cod de cheat îţi permite să elimini complet de pe ecran adversarii A.I.? Ai văzut ce plictisitor, ce dezolant pare dintr-o dată decorul, iar acţiunea îşi pierde tot farmecul?

    Nu te-ai prins? Noi sîntem doar „figuranţii”, „inamicii”, personajele A.I. – cei care trebuie anihilaţi de către personajele principale în drumul lor spre victoria finală. În jocul ăsta nimeni nu se întreabă cîţi sîntem, de unde venim şi ce se alege de noi. Noi nu contăm decît ca „balast” pentru condimentarea acţiunii, atît. Ei au obosit deja să numere headshot-urile, e doar o rutină de-acum…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Modul cum traim in imaginar, fie ca scriitori sau „simplii” cetateni…ne da liber la orice…mai putin la un singur fapt, singurul care conteaza…dar care pentru noi nu are nici un inteles : REALITATEA !.
    Ca sa fie confuzia totala, fiecare traieste in propria realitate…contrafacuta, ce nu are nimic in comun cu UNICA realitate. De aici la a ne ucide unii pe altii, ca mod de a relationa, nu este decat un pas pe care-l facem cu o voluptoasa iresponsabilitate…Din nefericire jocul „de-a moartea”…a devenit o obsesie…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s