Unde te vezi peste 5 ani?


E o întrebare obişnuită, pe care o pune orice trainer, orice vorbitor care urmăreşte obiective motivaţionale şi cu care te poţi întâlni la orice training.

Pentru răbdători şi curioşi, iată un exemplu:

https://www.linkedin.com/pulse/article/20140824055148-52594–where-do-you-see-yourself-in-five-years

La vârsta mea nu mai are rost să-mi pun astfel de întrebări. În schimb, cei pe care-i voi lăsa în urmă şi la care ţin, ar avea nevoie de nişte răspunsuri.

Vă rog să mă ajutaţi, mi-aţi face un mare serviciu demonstrând că n-am dreptate, că exagerez, dar eu nu văd la ora actuală nici o preocupare, nici din partea capilor societăţii, dar nici din partea restului, denumit atât de tandru „populaţie” de către statisticieni, cu privire la unde vom fi peste 5 ani, 5 luni sau 5 zile.

O şleahtă de politicieni, din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai proşti, au capacitatea maximă de a vedea până la următorul obstacol, în prezent alegerile prezidenţiale – nici un cuvânt despre ce va fi a doua zi, să ne vedem cu aranjaţi, să scăpăm de chestiunea asta şi pe urmă ne orientăm – cam ăsta e singurul mesaj capabil să-l transmită, de la „tribuna parlamentului” la ultima filială comunală.

N-aveţi decât să mi-o luaţi în nume de rău, dar comportamentul nostru social n-a evoluat de pe vremea cozilor din socialismul atotbiruitor nici cu un singur pas. Atunci nu conta decât să ajungi la galantar înainte să se termine… ce era de vânzare. Nici azi nu suntem capabili de mai mult.

Sau – nu vrem mai mult?

Anunțuri

13 gânduri despre „Unde te vezi peste 5 ani?

  1. Cand te-aud cu „varsta” mea…ma iau fiorii pe sira spinarii…Care varsta? Ce varsta?…N-are nici o relevanta…
    Faptul ca gandesti in termenii orizontului de asteptare…care se tot ingusteaza…este ca o evadare convenabila, cu toate ca nu are nimic „convenabil”, nimic atractiv…Ma rog…
    Politicienii, oamenii de afaceri…adica lacomii lumii noastre, opresc timpul in loc, sau cel putin asta incearca sa faca…Ei sunt franarii lumii. Orice schimbare le pericliteaza aparenta „stabilitate”…amintindu-le de efemeritatea lor, in ciuda averilor care nu le pot asigura …nemurirea…
    Pentru ei „maine” inseamna doar mai multi bani si grija de a nu-i pierde… Peste 5 an ei se vad doar mai bogati…si ATAT, daca se poate. Repet, orice shimbare de paradigma…ii destabilizeaza mental si psihologic…
    In ceea ce ma priveste…nu am nici un plan, nici un orizont, nici o perspectiva mai indepartata sau mai apropiata…in timp. REALITATEA PREZENTA imi ofera TOTUL…
    Eu chiar TRAIESC…cele ce le afirm aici si pe blogul meu…Ce ne impiedica sa traim astfel? Doar przentul este atemporal, de ce „fortam” intrarea in mortalitate, in timp… ca trecut sau viitor? Aceast mod de presupusa vietuire apartine lacomilor lumii noastre…cei care, daca tot nu au „prezent” vor ca mentinand trecutul… sa amaneteze viitorul…

    Apreciat de 2 persoane

      1. Faptul ca iti pierzi interesul fata de prezent…de realitate, scormonind in marele rucsac al trecutului, cautand acolo explicatii pentru viitor…este un semnal de alarma…in sine. Desigur…este optiunea ta…sa cauti in nostalgiile starnite de jocurile mintii, ale imaginatiei…motivatii „temporale”…dar acestea te scot din prezentul atemporal si te introduc in timp, in jocurile efemerului…

        Apreciază

  2. Pe scurt: cunoşti sistemul cubicle? Presupun că da. Consiliul de administraţie e singurul care ştie tot ce se întîmplă şi care pune la punct planul general. Însă fiecare dintre indivizii din „cubuleţele” firmei ştie doar ce i se spune şi ce are EL de executat. Habar n-au unul de altul. Se primesc ordine şi se execută, fără a avea idee de efectele executării ordinelor.

    Aşa şi în lume, nici o diferenţă. Ţările „executante” primesc ordine şi le execută, fără a pune întrebări. Niciuna n-are habar care va fi următorul ordin sau ce efecte va avea cel abia executat. „Şeful” se ocupă de toate, e răspunderea lui, nu a lor.

    În condiţiile astea, la ce bun să vorbeşti despre planuri de viitor la nivelul unui biet cubicle pe nume România…? Aşteaptă ordinele şi execută-le, atît!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Păi şi samuraii erau tot un fel de servitori/executanţi, aşa că nu-i de mirare.

      Mă întreb, cînd anume, cu precizie, a apărut primul servitor/sclav din lume… Şi cum era viaţa ÎNAINTE DE ASTA…

      P.S. Eu i-aş fi dat una peste bot ăluia de-a scris cartea şi i-aş fi zis „Să-i zici mă-tii ‘fă’, nu mie! Biatch!” 😆

      Apreciază

  3. hei,ce zici de „”nu putem mai mult”””….noi ca natie nu avem leac !!! cand nimeni nu te invata sa respecti tot in jurul tau de la parinti,prieteni legi..pana la dusmani, cand nimeni nu-ti spune ca „”libertate „” este sa faci ce vrei fara sa-i deranjezi pe cei din jur….!! nu sa parchezi unde vrei pe bloc sau pe scara magazinului ..nu mai zic de locul pentru handicapati….pe care romanii il prefera cu drag ( se bat pe el))…atunci ramai „roman”” traiesti aici ,faci la fel si….tot asa te vezi si peste 5 ani !!
    cei care au curaj si pot…(psihic si adaptational)) pleaca si traiesc ca acolo cu respect..(pleaca de tot nu ca sa faca bani ptr mertz si un mic palat)!!
    ceilalti suntem aici inca si …hai sa ne intalnim peste 5 ani…cu siguranta va fi „”un pic mai rau pentru dumneavoastra””!!!(adica ramasii)!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s